Un nou episod din serialul
dedicat principalelor specii de peşti din România pe care pescarii le caută în
ieşirile – mai rare sau mai dese – la pescuit, se derulează astăzi şie este
dedicat şalăului.
ŞALĂUL (Stizostedion lucioperca)
Familia: Percide
Alte denumiri: suduc, şalâu,
smug, cealău ş.a.
Caracteristici: Şalăul are
corpul alungit - pe care se află dispuse una lângă alta cele două înotătoare
dorsale (semnul distinctiv al membrilor familiei percide) -, rotunjit, îmbrăcat
în solzi mici şi aşpri care se subţiază cu cât înaintăm spre coadă, capul mare,
comprimat lateral, gură largă cu deschidere oblică, ce se întinde până înapoia
ochilor şi este tapetată cu câte un şir de dinţi ascuţiţi pe fiecare maxilar,
dar şi cu câte doi dinţi mai pronunţaţi, care-l ajută să nu scape prada. Cu
unele diferenţe de nuanţe date de mediul în care trăieşte, şalăul este în
general verde-cenuşiu pe spate, culoare ce-şi pierde treptat din intensitate
spre burtă, până devine albă, fiind brăzdat, dinspre spate spre laturi, de 8-12
dungi mai închise la culoare.
Răspândire: Dunăre,
bălţile şi afluenţii ei, în general în părţile inferioare, unde cursurile de
apă sunt mai mari, în lacuri mai puţin mâloase.
Dimensiune&greutate
medie: 40-70cm (excepţional 1m); 1-4kg (excepţional 10-15kg).
Dimensiune minimă legală: 40 cm
Metoda de pescuit recomandată: spinning.