Alba-neagra cu pescuitul recreativ/sportiv

Atâta timp cât (aproape) totul merge anapoda în România, cât clasa politică n-are porniri constructive, nici… buzunare, decât pentru ea însăşi (+ trepăduşii care-i însoţesc cu plecăciuni care mai de care mai artistice şi cu sărutări de dosuri cât mai apăsate), nu este nicio mirare că şi pescuitul recreativ/sportiv (conform unor definiţii stupide) se afundă şi se îneacă în aceeaşi oală nedefinită a ignoranţei şi a intereselor.

De prea mulţi ani legiuitorul, oricare ar fi fost el, n-a binevoit să facă o diferenţă clară între pescuitul practicat ca hobby, ca mijloc de recreere (adică exact activitatea a peste 99% dintre pescarii din România) şi pescuitul de competiţie, aproape impropriu denumit pescuit sportiv.

De ani lumină AGVPS-ul din România a controlat şi subordonat intereselor sale „piaţa” pescuitului recreativ/sportiv, datorită în primul rând marii influenţe pe care încă o mai are acolo „sus”.  Au apărut apoi, timid, câteva asociaţii de pescuit, care au încercat să spargă monopolul AGVPS şi care păreau – din punctul de vedere al pescarului cinstit, plătitor de taxe de pescuit şi cunoscător/aplicator al legislaţieidin domeniul pescuitului – să fie alternativa viabilă şi aşteptată de noi toţi.

Bineînţeles că banii şi interesele şi-au spus şi aici cuvântul, marea majoritate a acestor asociaţii de pescuit nefiind altceva decât chioşcuri de vândut permise de pescuit (cu taxa de membru al pseudoasociaţiei adiacentă).

Apoi, în această istorie recentă (nu modernă!!!) a pescuitului recreativ/sportiv, apare pe piaţa acaparatorilor de ciolane, o nouă struţocămilă: Federaţia Română de Pescuit Sportiv. Gândindu-te că şi pescuitul de competiţie trebuie să se reaşeze, totul pare OK. La o privire mai atentă, însă, observi că aberaţiile popesciene (& il presidente) dinspre această entitate duhnesc mai rău decât o nadă de pescuit lăsată spre putrefacţie.  De ce? Simplu! Nişte „băieţi deştepţi” cu rude sus-puse, în căutare de agoniseală rapidă, speră să pună mâna pe pescuitul recreativ, marele aducător de venituri, pentru că cluburile de pescuit de competiţie sunt prea puţine şi prea sărace pentru aceşti mesianici trimişi spre pescuitul nostru mioritic.

Practic este o aberaţie care numai în România ar putea avea loc. Gândiţi-vă cum ar fi, de exemplu, să plătiţi Federaţiei Române de Fotbal tribut pentru miuţa pe care o jucaţi în curtea şcolii, Federaţiei Române de Tenis de Câmp, pentru partida duminicală de pe terenul din parc sau Federaţiei Române de Şah, pentru partida disputată cu vecinul pe banca din faţa blocului!!! (şi exemplele pot continua la nesfârşit).

În momentul în care apele publice din România sunt tot mai „greblate” şi secătuite de braconieri, când abia mai găseşti un loc în care încerci să te recreezi (nu să cari portbagaje de peşte!), dar partenerii pasiunii tale – peştii – ajung tot mai rar sau mai deloc la întâlnire, atât Parlamentul României, cât şi Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (care are în subordine Agenţia Naţională de Pescuit şi Acvacultură - ANPA) se întrec în gafe prin propunerea unor proiecte de legislaţie în pescuit aberante, paralele cu realitatea, pentru că ele reprezintă emanaţia unor persoane care n-au nici în clin nici în mânecă cu pescuitul sau, mai grav, sunt subsidiari unor interese.