9 sept. 2014

Pescuit la răpitori: pseudo-spinning de vară




Revin după o pauză mult prea lungă, atât de scris pe blog, cât şi, mai ales, de pescuit la spinning, motivele fiind variate, dar două dintre ele detaşându-se însă în „clasament”: vremea deosebit de capricioasă (precipitaţii abundente, nivel crescut al râurilor, turbiditatea excesivă a acestora pentru un pescuit cu năluci reuşit – doar practicanţii pescuitului la feeder, îndeosebi cei care au căutata mreana, având mai multe „succesuri”), plus o suită de probleme personale delicate (este ştiut faptul că, de obicei, te trezeşti cu toate deodată pe cap), care m-au forţat să ajung mult mai rar pe malul apei, la un pescuit de clean, avat sau ştiucă.
Pe undeva (acum vorbeşte pescarul egoist din mine…) vremea - de multe ori imposibilă – sus amintită a atenuat oarecum chinurile unei altfel de prohibiţii la pescuit, dictate de cu totul alte motive decât cele înşiruite, an de an, de legiuitor.
raul Bistrita
Râul Bistriţa la Broşteni
Cred că puţini pescari din ţară se pot lăuda că au avut în anotimpul călduros un aliat în partidele de pescuit (cei care o fac, au fost cu siguranţă răsfăţaţi de noroc), multe din râurile ţării provocând chiar inundaţii devastatoare, condiţii în care numai despre pescuit sportiv nu se poate discuta.
În aceste condiţii, am reuşit totuşi să mă strecor de câteva ori, pentru câte 2-3 ore (şi alea de obicei nepotrivite unui pescuit de succes), prin labirintul vremii duşmănoase şi a celorlalte „datorii” apăsătoare, prilej cu care mi s-au reconfirmat multe din spusele din articolele precedente de pe acest blog (articole pe care vă invit şi pe această cale să le parcurgeţi):
- chiar şi în condiţii de turbiditate crescută a apei, cu schimbări de nivel şi de presiune, cleanul rămâne cel mai fidel partener al iubitorilor de spinning pe râuri, fericindu-ne cel mai des cu câte o nălucă ascunsă-n gâtleju-i larg.
- în ape tulburi, nălucile mai „zgomotoase” au făcut legea, fie că ne referim la linguriţe rotative, fie că vorbim despre voblere, acestea din urmă putând avea şi avantajul sunetului transmis de bilă/bile (în cazul voblerelor rattling), pe lângă vibraţiile obişnuite.
voblere rattling
Rattling de succes pe ape tulburi...
- braconajul piscicol nu numai că nu mai cunoaşte limite de spaţiu şi de timp, dar îşi continuă trendul ascendent în privinţa agresivităţii, inventivităţii şi nepăsării/nesimţirii, acestea din urmă atât din partea practicanţilor, cât şi a „ocrotitorilor”.  
- râurile noastre sunt tot mai sărace în peşte (răpitori şi paşnici deopotrivă), dar tot mai înţesate de exploatatori, fie că vorbim de proprietarii de balastiere (extrem de multe ilegale), de vânătorii de certificate verzi, care distrug iremediabil natura cu microhidrocentralele lor, de braconierii amintiţi mai sus, chiar şi de riverani ş.a.m.d.
lingurita rotativa blue fox
...şi o rotativă excelentă în aceleaşi condiţii
Ar fi mai multe bile negre de adăugat vizavi de pescuitul pe apele publice din România, începând de sus, de la legiuitor (pentru că tot vorbim de pescuit, peştele de la cap se împute, după cum spune şi proverbul), trecând mai apoi pe la „ocrotitor” şi ajungând în final chiar şi la noi, cei din spatele lansetelor.
Cu speranţa că toamna (adevăratul anotimp al răpitorilor şi, mai ales, al pescuitului la spinning), care deja dă semne bune de debut (mai multe zile fără ploi abundente sau furtuni), vă va surprinde tot mai des pe malurile apelor, iar ştiucile, şalăii, avaţii, bibanii, somnii şi… clenii vă vor dărui drill-uri de neuitat, închei aici mica mea „revenire”, urându-vă, ca de obicei,
Fire întinse!!!


p.s. După cum probabil v-am obişnuit, materialele mele se referă strict la pescuitul pe apele publice (cu preponderenţă râuri), sălbatice dacă vreţi, unde reţetele de succes în pescuit devin, pe zi ce trece, tot mai puţine şi mai îndepărtate decât cele referitoare la pescuitul în incintele private, care este, de altfel, o cu totul altă mâncare de peşte. 


4 comentarii:

  1. Bine ati revenit cu un nou articol la fel de pertinent si interesant!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este mai degraba un pseudo-articol, ca sa fie in ton cu titulatura sa. Sper ca toamna sa-mi prilejuiasca mai multe fotografii si mai multe vorbe de(spre) pescuit.
      Multumesc pentru aprecieri si... fire intinse!

      Ștergere
  2. Problema braconajului este total scapata de sub control si vorbesc mai ales de barajul de la Rogojesti unde este pur si simplu jale. La undita capturile sunt din ce in ce mai putine tocmai pentru ca kilometri de setca sunt peste tot. Cei care merg cu barca pe lac la rapitor cred ca mai au putin succes, dar de pe mal, la pestiu peasnici e jale. Nici o actiune de control din partea AJVPS Suceava impreuna cu Politia sau Jandarmeria, mai ales noaptea unde in zona stanilor de la Gramesti - Padureni este o activitate intensa de pus si scos setci. Cei de la Botosani au organizat chiar recent o actiune impreuna cu Politia, dar Suceava nimic. Daca in urma cu vreo 20 de ani, chiar mai bine, copil fiind, spre exemplu prindeam caras regulat, acum populatia de caras este aproape disparuta in plasele braconierilor, la fel si crapul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nimic nou sub soare, nu? Strigam cat ne tin plamanii, asternem pe hartie sau pe interfata monitoarelor, dar nimeni nu aude, pentru ca, pu si simplu, cei in cauza nu vor sa auda!
      Cat a avut autorizatii pe apele publice ale judetului - de exemplu - Asociatia Prieteni Pescari (pe care, naiv pe atunci, dupa secole de dominatie a AJVPS-ului, mi-o inchipuiam ca pe o Fata Morgana), nici n-a vrut sa auda de administrarea acumularilor Rogojesti sau a Bucecea, tocmai datorita implicarii la nivel de varf(uri) in braconaj.
      Acum AJVPS-ul si-a recastigat in instanta dreptul de a incasa cotizatii uriase si de a inchide ochii (dupa unii chiar de a fi partasa) la macelul de pe apele publice.

      Ștergere