Aşa cum am mai amintit şi în
alte materiale de pe acest blog, folosirea voblerelor de tip crankbaits în
spinning uşurează pe undeva „munca” pescarului (sau, din punctul de vedere al
marilor maeştri, o… subminează), pentru că de cele mai multe ori ne intersectăm
cu tehnica pescuitului la linguriţe rotative, simpla mulinare a firului - mai
rapidă sau mai înceată - fiind suficientă pentru a pune în mişcare corect
năluca buclucaşă şi pentru a activa pofta de mâncare şi de… atac a peştilor
răpitori.
Crankbait de la Salmo... |
Dacă pentru pescarii amintiţi
există în acest caz multe avantaje (inclusiv – sau mai ales – abandonarea chinuitorului,
pentru mulţi dintre noi, drum al descifrării tehnicilor de pescuit cu
jerkbaits-uri), pentru producătorii de voblere (incluzându-i aici şi pe
temerarii făurari de năluci home-made) realizarea unui vobler de tip crankbait
înseamnă măiestrie dusă la perfecţiune, pentru că dacă în cazul celorlalte
năluci mai poţi interveni personal prin jocul lansetei - de exemplu - aici
lucrurile sunt bătute în cuie: voblerul trebuie să lucreze corect, fără
răsuciri în apă, şi să transmită vibraţii către răpitorul urmărit. Pentru că
aceste năluci acţionează în primul rând asupra liniei laterale a răpitorilor,
cea care le detectează rapid vibraţiile din apă, înainte de a le desluşi forma
sau culoarea. Cum tot mai multe crankbaits-uri sunt proiectate şi cu (cel puţin)
o cameră cu bile, în condiţii de ape limpezi şi lipsite de agresivitate
(curenţi), mesajul vibratil al acestora ajunge la distanţe inimaginabile pentru
unii pescari.