Arunci seara, în mare viteză, o privire peste google maps, doar-doar vei
descoperi vreun loc de pescuit mai pe-aproape de casă, ca să nu te mai
binecuvânteze consoarta vizavi de banii păpaţi de carburant. Oricum ai da-o în
stânga şi-n dreapta, tot ce-i lipit de oraş sau la o aruncătură de băţ (10-20
km) colcăie în week-end-uri de pescari (chiar şi acum, la sfârşit de toamnă), aşa
că te hotărăşti să faci un compromis, alegând un loc unde se ajunge foarte uşor
cu maşina până pe mal, dar care este înţesat de “scobarişti”, în marea lor
majoritate practicanţi ai pescuitului la plută, plus câţiva aruncători de
feedere, gândindu-te în acelaşi timp (deh, optimistul din tine dă în clocot!)
că deşi vei sta ca elevul obraznic pus la colţ de doamna învăţătoare şi te vei
alege cu cel mai rău loc de pescuit, lanseta ta de spinning le va croi drum lin,
printre obstacolele amintite, oscilantelor sau voblerelor pregătite pentru
cumătra ştiucă, doar e sezonul ei, nu-i aşa?