Din start trebuie să
mărturisesc, pentru a nu crea confuzii, că nu am fost, nu sunt şi nici nu voi
fi niciodată pescar de competiţie, ci
unul care pescuieşte doar pentru relaxare, adicătelea, cum ar spune legislaţia de pescuit în vigoare, pescar recreativ (chiar dacă
pescuiesc… sportiv, termenul însemnând sportivitate pe malul apei şi nu
competiţie în sine). Singurele „competiţii
de pescuit” la care am participat au avut ca miză lichide mai tari sau mai
slabe, în funcţie de sezon, şi s-au desfăşurat pe pistele apelor publice, în
compania vreunui prieten care poartă acelaşi virus al pescuitului.
Am urmărit în schimb – mai
ales în ultimii ani – şi am salutat rezultatele obţinute pe plan internaţional
de către pescarii de crap sau de
către loturile practicanţilor de spinning
(de pe mal sau din barcă), sprijiniţi mai mult sau mai puţin de către APCR, AGVPS sau
Liga Română de Spinning (LRS), sub egida cărora s-au desfăşurat şi respectivele
campionate naţionale. Şi spun mai mult sau mai puţin pentru că nu am fost
direct implicat în fenomen, deci nu pot face afirmaţii certe şi nici nu e
treaba mea.