Nade şi momeli în pescuit - reţete din bătrâni (1): scobarul şi mreana

 Pentru că vreo doi amici mi-au reproşat, mai în glumă, mai în serios, că materialele de pe blog ating în principal subiecte referitoare la pescuitul peştilor răpitori, care are mai puţini adepţi decât practicanţii pescuitului staţionar (fie el pescuit cu pluta sau pescuitul la fund) şi datorită faptului că apariţia pe piaţa pescuitului sportiv a unui număr impresionant de producători de nade şi momeli de pescuit, umbresc pe undeva reţetele tradiţionale, bătrâneşti, de multe ori mai la îndemâna noastră, mai ieftine şi/sau chiar mai prinzătoare, m-am decis – după munca de documentare aferentă - să încep un miniserial de reţete de nade şi momeli folosite (mai ales în trecut) cu succes şi împărtăşite de pescari cu experienţă în pescuitul staţionar, cele câteva reţete prezentate fiind doar o picătură ce se pierde în marele ocean al nadelor pescăreşti.

Inele de pescuit: de la inelele de sârmă, la (Fuji) Torzite

fujitackle.com

Cum absolut orice ţine de tehnologie (şi nu numai) este în continuă dezvoltare, cu salturi mai impunătoare sau mai mici, dar de fiecare dată vizibile, nici producătorii sculelor de pescuit nu stau cu mâinile în sân, studiind, descoperind şi dezvoltând noi materiale care în cele din urmă îşi găsesc finalitatea – marea majoritate - într-un produs de top, o nouă apariţie pe piaţă, o nouă provocare pentru noi, pescarii sportivi.

Parcă mai ieri pescuiam cu un băţ de alun (sau de stuf), pe care îndoiam cu greutate şi cu stângăcie vreo două inele de sârmă de aluminiu grosiere, menite să ghideze cât de cât puţinul fir de pescuit bobinat pe cele două cuiuţe dinspre mâner şi să distribuie greutatea capturii (boişteni în general) pe toată suprafaţa truditului blanc de lemn, ca nu cumva să crape bunătate de lansetă!

Permise de pescuit 2014 – incertitudinile persistă

Pentru că de prea mulţi ani ne dorim normalitate în legislaţia privitoare la pescuit (fie el recreativ, sportiv, turistic, de agrement sau cum or mai dori „creatorii” să-l boteze) şi pentru că anul calendaristic se apropie cu paşi mari de sfârşit, haideţi să aruncăm împreună un ochi spre viitor, spre ce (nu) ne-a pregătit sau (nu) ne pregăteşte legiuitorul în materie de pescuit, pentru a vedea în final dacă anul 2014 va avea apele la fel de tulburi în ceea ce ne priveşte şi dacă modalitatea de a obţine râvnitul permis de pescuit s-a simplificat sau din contră…

3 ani de pescuit sportiv... pe blog!

Parcă mai ieri descopeream lumea internautică a blogurilor şi, odată cu ea, se năştea ideea de a zămisli propriu-mi blog, dedicat exclusiv pasiunii care-mi poartă paşii (prea rar, din nefericire, în ultimul timp) pe malurile apelor - pescuitul sportiv – şi care m-a transformat, puţin câte puţin, din pescarul amator de pescuit la plută, pescuit „la fund” mai apoi – modern-zisul în contemporaneitate pescuit la feeder (că tot ne place să adoptăm şi să adaptăm cam toate englezismele) – în pasionatul de pescuit la spinning din zilele actuale.

Pe malul Dunării, în Germania (aproape de izvoare)

Aşadar, în urmă cu exact 3 ani (ce mai trece timpul, Doamne!), am lansat la apă (de fapt… pe platforma de la blogger) blogul http://pescuit-ultrasportiv.blogspot.com, botezat sugestiv Pescuitul sportiv – mai presus de pasiune, cu o primă povestioară despre o partidă de pescuit derulată în zona natală, pe râul Bistriţa (în avalul oraşului Broşteni), de 1 Mai, când începe sezonul la păstrăv în România.    

Pescuit de competiţie: Campionatul Mondial de pescuit la rapitori din barca, Irlanda 2013

Recent s-a încheiat, în Irlanda, pe râul Erne, cea de a şasea ediţie a Campionatului Mondial de pescuit din barca, cu naluci artificiale, competiţie la care România a fost reprezentată, graţie Ligii Române de Spinning (LRS), de “cuplurile” (pe bărci) Sabin Buzatu & Robert Boanta şi Adrian Spiac & Adelin Avram, echipa fiind completată de Doru Someşan (căpitan) şi Liviu Voicu (rezervă).

Trecând peste interminabilele şi nefondatele dispute aprinse şi întreţinute de mai nou înfiinţata (şi aproape deloc recunoscuta) Federaţie Română de Pescuit Sportiv, care nu numai că nu a fost în stare să trimită un lot la aceste Campionate Mondiale, dar a şi blamat actualul lot, nerecunoscându-i (?!) dreptul de participare la acest festin al pasionaţilor de spinning, naţionala noastră (pentru că DA, a reprezentat România la aceste campionate, nu vreun interes meschin de grup) a reuşit, şi în aceste condiţii, un rezultat excepţional: bronzul mondial!

Pescuit la răpitori toamna – mini-partida de pescuit de după serviciu

Ultimele zile ceva mai călduroase ale toamnei îţi distrag atenţia de la munca de birou, făcându-te să te visezi pe malul apei, la o partidă de pescuit care să atenueze greaua aşteptare din sezonul de iarnă, când îţi poţi condimenta pasiunea supremă – pescuitul, doar cu vreo (scurtă) evadare cu băieţii la o bibăneală la copcă.

Aşadar, convins să o comit (mini-partida de pescuit, nu vreo… infracţiune), arunc în portbagaj de dimineaţă, în graba plecării la serviciu, cizmele piept pentru pescuit în ape reci (nu sunt cizme din neopren, dar sunt suficient de groase pentru a nu îngheţa), rucsacul cu câteva cutii de năluci (voblere, linguriţe rotative şi oscilante, câteva twistere şi shaduri), cu două mulinete şi tamburii de rezervă aferenţi, plus alte accesorii de pescuit & mărunţişuri. Pentru că partida de pescuit se preconiza a fi foarte scurtă, iar peştele ţintă era ştiuca (sau mârliţa, deoarece exemplarele mai „îmbrăcate” sunt foarte rare în zonă), n-am mai luat şi o lansetă dedicată pescuitului uşor (în speţă pescuitului la clean), ci doar lanseta pe care o folosesc cel mai adesea în pescuitul de pe mal al ştiucii (DAM Nanoflex Zander M de 2.40 m).

Pescuit la ştiucă: toamna cumetrelor dinţoase

Pentru pasionaţii pescuitului la spinning (dar nu numai, mulţi dintre practicanţii pescuitului la crap sau ai pescuitului staţionar îmbrăţişând spre sfârşitul toamnei această metodă de pescuit), apropierea sfârşitului de sezon înseamnă adevărata desfătare, aşteptată an de an cu sufletul la gură: pescuitul la ştiucă.

Delta Dunării devine brusc populată cu sute de bărci de pescuit şi cu sute de pescari sosiţi din toate colţurile ţării pentru câteva zile de pescuit la ştiucă. Aceştia sunt pescarii norocoşi, care beneficiază de zile libere/concedii, de distanţe mai apropiate faţă de Deltă (putând vizita astfel aceste meleaguri mirifice de câteva ori pe an) şi, de ce nu, de o situaţie materială care le permite o evadare la pescuit care este de cele mai multe ori costisitoare.

Mârliţă de râu

Pentru marea majoritate însă a celor care iubesc pescuitul la ştiucă, rămân variantele râurilor din zonă, a lacurilor de acumulare sau a unor bălţi de pescuit, acestea din urmă fiind însă, în multe regiuni din ţară, aproape inexistente.