Street fishing

Trebuie să (vă) mărturisesc încă de la început că nu sunt nici pe departe un iubitor al „englezismelor” care au luat cu mare asalt şi agresivitate limba română, de cele mai multe ori fără temei logic, ci mai degrabă dintr-un fel de „gheboşenie” a vorbitorului sau… a scriitorului. Sunt însă câteva cuvinte şi/sau expresii şi în domeniul pescuitului sportiv care îşi pierd farmecul sau chiar se devalorizează în momentul în care le trecem prin furcile caudine ale traducătorului. Unul din exemple este chiar în titlul acestui material, street fishing ilustrând mult mai bine decât o eventuală traducere a sa, scurtele evadări pe malurile apelor care ne udă, tangenţial sau secant, oraşele. Şi aşa cum termenul street fishing este bine să rămână neatins, la fel mi se pare că termenul drag nouă – spinning - are o cu totul altă rezonanţă decât pescuitul la răpitori cu momeli artificiale.

Râul Suceava

Aşadar, profitând de vremea neaşteptat de blândă pentru un sfârşit de ianuarie în nord-estul României şi de lipsa cu desăvârşire a gheţii, am evadat pentru două ore (că tot pomenisem de street fishing) pe râul Suceava, la periferia oraşului, într-un loc care nu numai că este apropiat pentru o partidă de pescuit… în viteză, dar are şi avantajul unui acces facil cu maşina, chiar şi în condiţii de zăpadă sau (de actualitate) noroi. Între noi fie vorba, acest din urmă avantaj este mai degrabă un dezavantaj, pentru că dă naştere aproape în permanenţă unei densităţi impresionante de pescari (inclusiv în sezonul rece), caz în care mai ales practicanţii spinning-ului au de suferit, pentru că plaja de explorat şi de… exploatat se diminuează enorm.

După câteva minute de mers (mai lungi sunt pauzele de la semafoare decât drumul propriu-zis), poposesc pe malul Sucevei şi observ că „parcarea” nu este chiar plină ochi, aşa că mă înseninez niţel (înseninare care, după cum veţi vedea, va face drum întors foarte repede). Scot echipamentul minimal (doar vorbim despre street fishing, nu?), compus dintr-o lanseta de putere mică (L, 2-10g) şi o mulinetă încărcată cu un monofilament de 0.16 mm (pe perioada rece, renunţ la firul textil), pentru un pescuit cât mai apropiat de fineţe. Car însă în continuare după mine mult prea multe năluci (voblere, plastice moi, linguriţe rotative şi oscilante), pentru că încă nu m-am dezvăţat de acest obicei, deşi mi-am impus, în gând, partide de pescuit cu maxim 5-6 năluci de pescuit (mai ales în partidele de street fishing), pentru a mă edifica mai mult despre eficacitatea acestora în anumite condiţii.  

Văd un nene mai în vârstă, care scrutează atent, de pe înălţimile punţii care traversează apa, orizontul… pescarilor înşiruiţi de-a dreapta şi de-a stânga malurilor (15-20 la număr), adepţi mai în totalitate ai pescuitului la bologneză, poate şi vreo 2-3 feeder-işti (ambele categorii căutând scobarul), iar undeva, mai departe, în amonte, un singur pescar cu lansetă şi… „lanseuri” de spinning.

Dau bineţe şi, în căutare de câteva informaţii recente, îl întreb:

- Dom’le, mai sunt peşti şi pentru mine pe aici?

După ce mă măsoară din cap până-n picioare, parcă iritat atât de întrebare, cât şi de ochelarii polarizaţi care-mi spânzurau pe piept, agăţaţi de şnur, şi peste care tot alerga cu privirea, răspunde:

- Îs, mulţi di tăt!

- Văd că băieţii pescuiesc la scobar, dar eu caut răpitorii. Am auzit că s-a luat ştiucă la 5-6 kilograme de curând!

- S-o luat un câcat! Eu şăd colea (şi-mi arată o locuinţă în apropiere, confirmându-mi bănuiala că am în faţă un riveran) şî ştiu tăt şi mişcî pi aişi! (După o pauză de… gândire) Auzî, ştiucî! (moment în care începe un râs discret pe sub barbă) Di undi ştiucî?

- Da’ nici avat nu mai este, că parcă l-am văzut sărind prin toamnă?

- Iesti, iesti… un câcat! D-apâi ieu şi păzăsc? Pun noaptea setca uiti di acolo, din deal (şi-mi arată cu degetul undeva, la vreo 50 de metri distanţă), şî pânî di la vali di punti! Am luat şî havat di şinşi kili! Îi dau şî la poliţai, cî şi, parcî el nu mânâncî pieşti, şî-m văd di triabî! Di undi sî măi şie pieşti, dacî-i tare branconat? Măi sînt vro doi scobărei.

- Păi nu vă daţi seama că vă furaţi căciula singur, braconând? Ce o să mai prindeţi peste câteva luni, peste un an, peste doi?

- Când vini apa mari, aduşi altu’ di la deal!

- Păi şi dacă ăia de la deal braconează la fel, ce mai aduce apa? îl întreb indignat.

N-am mai primit nici un răspuns, pentru că m-am întors în câteva momente cu spatele şi l-am lăsat scărpinându-şi fruntea „lată”, care abia se zărea de sub fesul îmbâcsit de praf şi de… timp.

Primul balsa! 3 cm, 2,2 g, floating

Deşi încercarea mea de street fishing părea sortită eşecului încă din faşă, am rămas pe poziţie măcar pentru a mă bucura de cele câteva raze de soare care au străpuns cu sfială norii, de luciul apei, neîntinat ieri de staţia de epurare din amonte (cea care-şi varsă frecvent off-urile mizerabile în greu-încercata apă) sau de zecile de balastiere. În plus, am avut ocazia să văd pe viu (deşi, din multe puncte de vedere, mai mult pe… mort) evoluţia ultimelor două voblere (a se citi „cioplituri”) creaţie proprie, năluci pe care vi le şi prezint în imagini, pentru că am avut satisfacţia unor evoluţii submerse fără cusur.

Cam atât, pentru moment, despre street fishing, cu promisiunea de a reveni (şi cu speranţa de a mai găsi peşti în preajma aglomeraţiilor urbane), mai ales că în momentul de faţă tot mai mulţi pescari sunt nevoiţi să adopte acest gen de pescuit.

Fire întinse!

p.s.1 Bineînţeles că nu se putea să merg măcar o dată „întreg” la pescuit, fără să omit nimic! De data asta am avut surpriza ca aparatul foto să-mi transmită, încă de la prima deschidere, „battery exhausted”, aşa că am fost nevoit să-mi folosesc bătrânul şi neperformantul – cel puţin din acest punct de vedere – telefon.

Boişteanul din tei: 4 cm, 4 g, slow-sinking

p.s.2 Departe de pretenţiile unor adevăraţi artişti în domeniul confecţionării voblerelor (handmade lures), a căror creaţii le-am descoperit pe forumurile de profil, cele câteva palide încercări personale din trecut chiar au funcţionat. După o pauză de mai bine de un an în cioplit (numai în teiul cules de prin munţii natali), cele două voblere confecţionate săptămâna trecută, unul pentru clean (şi primul lucrat vreodată în balsa!) şi celălalt gândit mai mult pentru păstrăv, un (fel de) boiştean, mi-au dat satisfacţia „lucrului bine făcut”, ca să citez din… clasici, chiar şi în condiţiile lipsei aerografului, de exemplu.

p.s.3. Dacă braconajul continuă în aceiaşi parametri şi cu aceeaşi înverşunare, în curând nu numai că nu vom mai discuta despre street fishing, ci vom căuta chiar şi termenul „pescuit” prin dicţionare sau pe wikipedia!