Echipament de pescuit în sezonul cald

Chiar dacă sezonul rece se apropie cu paşi rapizi, temperaturile (foarte) ridicate din acest debut de toamnă mă îndeamnă să arunc un ochi spre echipamentul de pescuit (îmbrăcăminte, încălţăminte, alte accesorii) minim necesar abordării partidelor de pescuit din sezonul cald, atunci când înregistrăm şi cel mai mare număr de pescari pe malurile apelor, fie că ne referim la pescuitul staţionar, fie la spinning sau pescuitul la muscă artificială, cu atât mai mult cu cât despre alegerea echipamentului de iarnă am amintit într-un material anterior.

Spinning la şalău: pe râu, când cleanul nu-i acasă

In zare, pescari cautand scobarul

Ca mai toate partidele de pescuit narate pe acest blog, nici cea de faţă nu face excepţia de la o evadare scurtă la pescuit (spinning), după orele de serviciu, pe râul care străbate oraşul – în cazul meu, Suceava. Cu alte cuvinte, un nou episod de street fishing, pentru că partidele de pescuit dedicate, cărora le acord mai mult timp şi mai multă pregătire s-au împuţinat dramatic, din motive independente de voinţa mea. Au rămas, la loc de frunte, minipartidele de pescuit de câteva ore (cu indulgenţă!), în locuri apropiate şi, de cele mai multe ori, înţesate de pescari, spinning-ul fiind în aceste condiţii un stil de pescuit… îngrădit şi de multe ori, puţin eficient, datorită imposibilităţii de a sonda cu voblerele, linguriţele sau plasticele moi, toate locurile care ne fac cu ochiul.

Trebuie să mărturisesc că deşi sunt un împătimit iremediabil al spinning-ului la răpitori, în acest an, datorită imposibilităţii de a-l practica tot timpul (râul Suceava a fost mult timp prea tulbure, datorită precipitaţiilor din amonte, dar şi a zecilor de balastiere), am pus, după mulţi ani de abstinenţă, mâna pe vargă şi pe bologneză (bune şi astea la timp de criză…), şi am purces de câteva ori, împreună cu doi prieteni şi colegi de serviciu – Bogdan şi Ștefan, vă salut! – la câte o „cărăşeală” pe un iaz apropiat, ba chiar şi la o partidă de pescuit la scobar la feeder, pe râul care udă malurile fostei Capitale a Moldovei.

Spinning la avat: Trei, Doamne, şi toţi trei!

Moto: „Şi-a stat aşa, pierdut şi dus.

Era-n amiazi şi-n miez de vară

Şi soarele-a scăzut spre seară,

Şi-n urmă soarele-a apus,

(Prea)micul Siret

Iar bietul om sta tot acolo...”

George Coşbuc – Trei, Doamne, şi toţi trei!

Îmi zice un amic (hm… parcă ar fi primul!) că nouă, pescarilor, ne place să ne lăudăm tot timpul, să distorsionăm realitatea, să facem din… biban - somn, din fâţa aia scăpată pe la maluri (după ce şi-a lăsat ghimpii spatelui în mânuţa ta măiastră), musai avat, ştiucă sau şalău. Cu alte cuvinte, nu vom vorbi niciodată despre eşecuri (că despre „succesuri” are cine povesti).

Împotrivindu-mă acestor porniri… legendare în pescuitul de pretutindeni, voi aşterne, în câteva cuvinte, povestea celei mai ciudate/ghinioniste(norocoase?) partide de pescuit din întreaga mea „pescuială” (că nu vreau s-o botez „carieră” în pescuit).

Spinning la clean: pescuit sub răchite

Răchitele Siretului

Exasperat de, probabil, cel mai nefast debut de sezon de pescuit din ultimii ani pe râul Suceava, care moare încet-încet datorită sutelor de balastiere care-l îneacă în mâluri grele, am aterizat, ca de obicei în ultima vreme - în mare viteză, într-o după-amiază plăcută, dar zăpăcită de vânt, pe malurile bătrânului Siret, care, deşi braconat tot mai agresiv şi… mai la vedere, încă îţi mai poate oferi clipe minunate şi inspiraţie pentru viitoarele poveşti pescăreşti.

Neagra Broşteni – paradisul păstrăvului şi al lipanului

Valea Negrei

Născută în zodia vulcanicilor Munţi Călimani, ceva mai spre răsărit de impunătorul vârf Pietrosu (2100 m), pătrunzând apoi plină de tupeu prin durele şi cristalinele roci ale Munţilor Bistriţei, Neagra Broştenilor – patria (încă!) a protejaţilor (doar de lege, nu şi de braconieri!!!) lipani şi a pistruiaţilor păstrăvi – îşi dă ultima reprezentaţie de curtoazie Bistriţei (moldoveneşti), căreia i se şi supune spre aval, în orăşelul de munte Broşteni.

Fericit că superbul râu a scăpat – cel puţin pe moment – de şenilele sinistre ale buldozerelor şi de tuburile betonate ale pseudoenergiei verzi, cea care are pe conştiinţă mutilarea pe veci a multor habitate montane din România, prin microhidrocentralele „rentabile” doar pe hârtia şmecherilor făuritori, am reuşit, în sfârşit, să calc pe urmele prăfuite  ale camioanelor de (foarte) mare tonaj (care deportează, imperturbabil, pădurile noastre) şi să iau pulsul apei despre care se spune că – bine păstorită şi mai ales păzită de RNP – încă ascunde, prin topliţele sale, adevărate comori pentru iubitorii pescuitului la muscă artificială sau pentru adepţii spinning-ului.

1 Mai (ne)păstrăvăresc

Chinuit, accidentat, revoltat, neputincios (şi pot să adaug multe alte… epitete din folclorul pescăresc, către zări citire şi-aducere aminte) de neştiinţa/pasivitatea legiuitorului privind delimitarea corectă (pseudo-ştiinţifică măcar) a prohibiţiei la pescuit, pe specii şi, mai ales, pe zone (geografice) de pescuit (ca o mică paranteză, nord-estul României, zona în care-mi păstoresc pasiunea, abia scapă de pescuitul la copcă şi intră direct în prohibiţie, în momentul în care pescarii din locaţiile privilegiate „meteorologic” sunt deja saturaţi de ieşirile la pescuit), încerc, timid în gânduri şi în… perspective, o ieşire montană la pistruiaţi, deşi am mai avut experienţe „premature” în pescuitul la păstrăv, debutul de sezon însemnând, de cele mai multe ori în zonele despre care vorbesc, zăpadă încă în topire pe creste, deci ape mari, reci şi tulburi, condiţii în care nici măcar ilegalii şi omniprezenţii „râmari” n-au şanse de izbândă, d’apăi nişte lingurari, voblerişti sau muscari…

Lotca - o ambarcaţiune reinventată

Cum prohibiţia a pus stăpânire peste apele noastre pentru cel puţin 45 de zile, dacă ne referim la Dunărea de frontieră, şi pentru 60 de zile, dacă ne raportăm la majoritatea apelor publice din România, acoperind pescuitul cu un văl de întuneric şi forţându-ne pe cei mai mulţi dintre noi, pescarii „de râu”, să mai lustruim încă vreo două luni sculele de pescuit, vă invit să aruncaţi un ochi peste o barcă de excepţie, după cum o descriu cei care au achiziţionat-o sau au folosit-o deja: Lotca.