Cleanul şi... nălucile sale

Unul dintre cei mai îndrăgiţi, de către pescari, partener de pescuit - aşa cum am arătat şi în articole anterioare pe acest blog - fie că vorbim despre pescuit staţionar, spinning sau chiar pescuit la muscă artificială, cleanul continuă, sezon de pescuit după sezon, să adune în jurul său noi împătimiţi ai pescuitului cu năluci artificiale, debutanţi în spinning, în sprijinul cărora aduc acest material cu câteva sfaturi în alegerea nălucilor (fie ele linguriţe rotative, oscilante sau voblere) potrivite pentru un pescuit de… succes.

Linguriţele rotative dau de foarte multe ori rezultate pozitive, fiind ideale pentru începătorii în arta spinningului mai ales datorită faptului că manevrarea lor prin apă nu necesită stăpânirea unor tehnici de pescuit deosebite, chiar dacă şi în recuperarea lor – de cele mai multe ori rectilinie şi monotonă – se poate interveni din când în când cu stopări scurte şi/sau mici jocuri din vârful vergii. În funcţie de mărimea apei, dar şi a exemplarelor de clean pe care sperăm să le capturăm, folosim în general linguriţe rotative incluse în scala de mărime de la nr.00, la nr.2, de gramaje mai mici sau mai mari, în legătură directă cu adâncimea la care ne dorim să evolueze, dar şi intensitatea curenţilor din râul respectiv.

Linguriţa rotativă câştigătoare...

Printre numele de producători cele mai des pronunţate în cazul linguriţelor rotative amintim: Mepps (cu toate modelele sale demne de luat în calcul la o partidă de clean), Dam Effzett, Panther Martin, Blue Fox, Mosca, fiecare într-o gamă variată de culori, mărimi şi gramaje, dar şi de… evoluţie, în funcţie de forma paletei folosite şi de greutatea corpului. Şi dacă în urmă cu ceva ani multe năluci erau greu de procurat, astăzi este suficient să stai în fotoliu, conectat pe net, să tastezi "magazin online pescuit" şi călătoreşti instantaneu printre vitrinele virtuale pline de produsele dorite.

Sezonul de pescuit la păstrăv: debut ratat de 1 Mai

Deşi (prea) multă lume asociază data de 1 mai (sau Mai…) cu o sărbătoare cu iz comunist ori, mai recent, dedicată mititeilor încinşi la grătar, hectolitrilor de bere îndiguite pe traseul pierzaniei şi insipidelor manele împrăştiate de/din boxele limuzinelor înşiruite în neştire de nişte… (puncte, puncte…);

… pentru pescarii iubitori de pasteluri la debut de primăvară (montană, pentru că pe acolo ne poartă paşii şi… nălucile), unde păstrăvul indigen îşi devoalează infinitul de culori, acum marginalizaţi de nişte „legi” tâmpe, prin care suntem nevoiţi să îndurăm pauze imense între metehnele nestudiate ale „autorităţilor” şi pasiunea împărtăşită de a pescui, sau, mai grav, între a fi pescar cinstit (…fraier, după spusele multora) sau braconier, neştiinţa (ca să menţin un ton civilizat) acestui Ordin privind prohibiţia în 2014, al cărui text de lege ar fi vrut – din ceea ce am înţeles - să îngrădească doar pescuitul la ştiucă şi în prohibiţia generală, după ce ar fi ieşit din perioada sa dedicată (25 martie), dar a fost atât de bine formulat încât i-a lovit din plin şi pe iubitorii pescuitului la păstrăv, care şi aşa „beneficiau” şi până în prezent de un sezon foarte scurt, neştiinţa – spuneam – întunericul şi fuga din care se nasc nişte acte oficiale te loveşte direct şi te lasă fără replică de cele mai multe ori.

Pescuit staţionar: mămăliga şi reţetele sale

Chiar şi în zilele noastre, când magazinele de pescuit au rafturile încărcate cu tot felul de prafuri din care se prepară nade şi momeli pentru pescuitul staţionar, banala mămăligă rămâne campioana (detaşată de multe ori) frecvenţei, dar şi a cantităţii folosite de către pescari, fie că este utilizată în stare brută (mai ales la nădire), fie că intră în diferite combinaţii de nade şi/sau momeli, mămăliga făcând parte de altfel din meniul oricărui peşte nerăpitor (crap, caras, babuşcă, roşioară, lin, clean, mreană, scobar etc.).

Mămăliga „simplă” se obţine din făină de porumb fină (cernută prin sită deasă), pe care o fierbem în proporţie de 1:1 cu apă, apoi o răsturnăm şi o turtim pe un fund de lemn. Dacă vrem să o folosim pe cârlig, ca momeală, mai trebuie fiartă o dată, de data asta într-un săculeţ din pânză rară, timp de circa 30 de minute, apoi se teşeşte din nou pe un fund de mămăligă şi se lasă la uscat, putând fi folosită în cârlig sub formă de cubuleţe tăiate cu cuţitul sau de bile, formate cu mâna.

În afară de această mămăligă, pescarii obişnuiesc să folosească combinaţia făină de porumb – făină de grâu (la fel, în proporţii egale între ele, dar şi cu apa), în care pot adaugă şi un ou pentru a lega mai bine compoziţia.

Despre prohibiţia în pescuit, altfel

Începută în această săptămână, prohibiţia 2014 a apărut cu un text de lege puţin modificat faţă de anul trecut (zic asta pentru că ne-am obişnuit în ultimul timp cu copy/paste-uri după legea prohibiţiei din anul anterior, cu mici modificări în privinţa datelor de debut şi de încheiere), text care-i „accidentează” în mod special pe iubitorii şi practicanţii spinningului la ştiucă, pentru că introducerea sintagmei „Fără a aduce atingere prevederilor art. 1…” (art.5, al.1, din Ordinul nr.83/2014) îngrădeşte dreptul de a pescui, chiar şi în sistem C&R, la ştiucă pe întreaga perioadă a prohibiţiei generale în pescuit (1 aprilie – 30 mai pe apele interioare, respectiv 1 aprilie – 15 mai în apele care constituie frontieră de stat, exclusiv Prutul).

Culmea este faptul că deşi textul de lege e acelaşi, în această interpretare, şi pentru păstrăv, pentru perioada 1 mai (când se deschide oficial sezonul de pescuit la păstrăv) – 30 mai, pescarilor care s-au adresat direct instituţiei tutelare din pescuit – Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA) – li s-a răspuns că doar ştiuca se supune acestei interdicţii, nu şi păstrăvul, care poate fi pescuit ca şi în ceilalţi ani încă din data de 1 mai(?!).

Şalăul şi avatul depun de cele mai multe ori înaintea perioadei de prohibiţie*

Lansetele de pescuit (blank-urile) şi compoziţia acestora – mic îndrumar

De la banalele şi vetustele beţe din trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat, folosite chiar şi de către unii dintre noi în copilărie/debutul pescuitului, meşterite din alun, trestie, răchită, salcie sau alte materiale lemnoase de acest gen (îmi amintesc cu plăcere, din acest punct de vedere, un băţ foarte prinzător de păstrăvi şi clenuţi, pe care l-am cioplit singur dintr-o nuia de… corcoduş), trecând prin lansetele din bambus sau fibră de sticlă, până la fineţea blank-urilor din grafit din zilele noastre, aproape fiecare pescar – de spinning, staţionar sau muscar – visează la beţe cât mai uşoare, subţiri, dar şi cât mai rezistente şi mai accesibile ca preţ în acelaşi timp, capabile să facă faţă nu numai celor mai solicitante drill-uri, ci şi lansării/aruncării celor mai grele momeli.

Nade şi momeli pentru clean - reţete din bătrâni

Continuând seria reţetelor (cunoscute/amintite mai mult sau mai puţin) din bătrâni folosite cu succes în pescuitul staţionar, astăzi vă voi prezenta o serie de nade şi momeli pentru clean, unul dintre cei mai vrednici parteneri de pescuit care încă mai populează majoritatea apelor noastre, de la câmpie, până înspre creierul munţilor, unde-şi împarte teritoriul cu păstrăvul.

Clenut de Suceava

Deşi personal caut cleanul de mulţi ani doar cu voblere şi linguriţe (atât rotative, cât şi oscilante), pot să spun cu mâna pe inimă că, pe toată perioada în care am pescuit la plută, cleanul a fost principala mea ţintă, chiar dacă din când în când mă mai vizita câte un scobar rătăcit sau câte o mreană bătăioasă. Mult timp - referindu-mă strict la nade şi momeli pentru clean – am sărit peste prima parte, adică preferam să nu nădesc locul, pentru că, deşi pescuiam la plută, îmi mutam locul foarte des şi năditul nu-şi avea rostul, practic mă plimbam încontinuu pe malurile apei, anticipând parcă spinningul pe care-l practic astăzi, deci limitându-mă în a aduna de pe acele maluri şi a pune în cârlig ceea ce putea deveni cu succes, în acel loc şi în acel moment, hrana cleanului (cosaşi, greieri, gândaci de Colorado, râme, broscuţe, lipitori ş.a.m.d.).

Primăvara răpitorilor - la debut de sezon

Deşi prin alte părţi ale ţării primăvara pare să-şi fi intrat deja în drepturi de ceva vreme, încă de prin luna februarie (ocazie cu care nu pot decât să-i invidiez profund, dar în cel mai bun sens al cuvântului, pe iubitorii pescuitului la răpitori – şi nu numai – de prin zonele vestice şi sudice), iar pescarii (ne)serioşi au deja câteva ieşiri la spălat voblere, linguriţe, silicoane sau alte năzbâtii născocite cu ştiinţă şi pasiune atât de producătorii de năluci pentru pescuit, cât şi de noi înşine, pentru a (ne) demonstra priceperea şi din acest punct de vedere, în zona mea (de pescuit şi de... baştină) – extrem de zgârcită la acest capitol – mai că te mai poţi aventura la un pescuit la copcă, atât e de grăbită primăvara... Aşa că, vrând-nevrând, mai scot o dată la curăţat/uns mulinetele, mai lustruiesc nu ştiu a câta oară lansetele, mai cioplesc un vobler (afirmaţie adevărată, dar cu iz de minciună – în ultimul timp n-am prea avut timp/chef de meşterit în lemn), mă mai adap cu literatură de specialitate scrisă de alţi pescari, mai arunc o privire la fotografiile cu capturile din anii trecuţi şi aştept să înceapă şi pe aici, prin nord, primăvara răpitorilor.

Siretul, în amonte (Suceava-Botoşani)

Ştiuca este cea mai scumpă la vedere primăvara, pentru că sosirea anotimpului renaşterii naturii o găseşte în plină reproducere, deci în prohibiţie (cu toate că legiuitorul nu se grăbeşte deloc în ultimii ani să emită Ordinul privind prohibiţia, apariţia sa în Monitorul Oficial petrecându-se după ce o bună parte din exemplarele de ştiucă sunt decimate de foarte mulţi dintre aşa-zişii pescari sportivi, cât şi de nenumăraţii braconieri). Practic, pescarii de ştiucă trebuie să se mulţumească în acest anotimp (şi în acest... an) cu o singură săptămână de pescuit “de primăvară”, în perioada 25-31 martie (15-31 martie pentru norocoşii care pescuiesc în Rezervaţia Biosferei “Delta Dunării”), pentru că de pe 1 aprilie (până la 30 mai) începe prohibiţia generală, iar ştiuca intră şi sub incidenţa acesteia, în urma nefericitului text de lege din acest an.  Aşa că oscilantele, sliderele sau silicoanele propice unui spinning de sezon, parcă nici nu merită scoase de prin truse pentru un timp atât de limitat. În treacăt fie spus, tot o parte a pescarilor “sportivi” au avut grijă, în lunile de iarnă, să armeze luciul îngheţat al lacurilor care încă mai găzduiesc exemplare de ştiucă, cu sute de “soldăţei”, măcelărind – la peştişor viu – zeci şi sute de ştiuculiţe, mârliţe şi pixuri, sub oblăduirea indiferenţei sau complicităţii celor care pot şi care trebuie să apere fauna piscicolă.