Pescuit la clean iarna: momeli naturale sau năluci?

Cum aminteam în alt material de pe blog, cleanul este poate cel mai valoros partener pentru iubitorii pescuitului din ţară, pentru că pe lângă faptul că este omniprezent în mai toate apele publice din România, începând de la şes până în zona montană, rămâne activ pe tot parcursul anului, chiar şi în sezonul rece – iarna, când mulţi dintre peştii noştri intră în hibernare şi nu se mai hrănesc până la încălzirea apei.  În plus, cleanul poate fi abordat atât de către practicanţii spinningului (pescuit cu momeli artificiale), cât şi de către iubitorii pescuitului staţionar, noi încercând să descoperim care dintre „tabere” are mai mult de câştigat atunci când vorbim exclusiv despre pescuitul la clean iarna.

Cele mai tari ieşiri la pescuit sau când viaţa bate filmul!

Arunci seara, în mare viteză, o privire peste google maps, doar-doar vei descoperi vreun loc de pescuit mai pe-aproape de casă, ca să nu te mai binecuvânteze consoarta vizavi de banii păpaţi de carburant. Oricum ai da-o în stânga şi-n dreapta, tot ce-i lipit de oraş sau la o aruncătură de băţ (10-20 km) colcăie în week-end-uri de pescari (chiar şi acum, la sfârşit de toamnă), aşa că te hotărăşti să faci un compromis, alegând un loc unde se ajunge foarte uşor cu maşina până pe mal, dar care este înţesat de “scobarişti”, în marea lor majoritate practicanţi ai pescuitului la plută, plus câţiva aruncători de feedere, gândindu-te în acelaşi timp (deh, optimistul din tine dă în clocot!) că deşi vei sta ca elevul obraznic pus la colţ de doamna învăţătoare şi te vei alege cu cel mai rău loc de pescuit, lanseta ta de spinning le va croi drum lin, printre obstacolele amintite, oscilantelor sau voblerelor pregătite pentru cumătra ştiucă, doar e sezonul ei, nu-i aşa?

Nade şi momeli în pescuit - reţete din bătrâni (1): scobarul şi mreana

 Pentru că vreo doi amici mi-au reproşat, mai în glumă, mai în serios, că materialele de pe blog ating în principal subiecte referitoare la pescuitul peştilor răpitori, care are mai puţini adepţi decât practicanţii pescuitului staţionar (fie el pescuit cu pluta sau pescuitul la fund) şi datorită faptului că apariţia pe piaţa pescuitului sportiv a unui număr impresionant de producători de nade şi momeli de pescuit, umbresc pe undeva reţetele tradiţionale, bătrâneşti, de multe ori mai la îndemâna noastră, mai ieftine şi/sau chiar mai prinzătoare, m-am decis – după munca de documentare aferentă - să încep un miniserial de reţete de nade şi momeli folosite (mai ales în trecut) cu succes şi împărtăşite de pescari cu experienţă în pescuitul staţionar, cele câteva reţete prezentate fiind doar o picătură ce se pierde în marele ocean al nadelor pescăreşti.

Inele de pescuit: de la inelele de sârmă, la (Fuji) Torzite

fujitackle.com

Cum absolut orice ţine de tehnologie (şi nu numai) este în continuă dezvoltare, cu salturi mai impunătoare sau mai mici, dar de fiecare dată vizibile, nici producătorii sculelor de pescuit nu stau cu mâinile în sân, studiind, descoperind şi dezvoltând noi materiale care în cele din urmă îşi găsesc finalitatea – marea majoritate - într-un produs de top, o nouă apariţie pe piaţă, o nouă provocare pentru noi, pescarii sportivi.

Parcă mai ieri pescuiam cu un băţ de alun (sau de stuf), pe care îndoiam cu greutate şi cu stângăcie vreo două inele de sârmă de aluminiu grosiere, menite să ghideze cât de cât puţinul fir de pescuit bobinat pe cele două cuiuţe dinspre mâner şi să distribuie greutatea capturii (boişteni în general) pe toată suprafaţa truditului blanc de lemn, ca nu cumva să crape bunătate de lansetă!

Permise de pescuit 2014 – incertitudinile persistă

Pentru că de prea mulţi ani ne dorim normalitate în legislaţia privitoare la pescuit (fie el recreativ, sportiv, turistic, de agrement sau cum or mai dori „creatorii” să-l boteze) şi pentru că anul calendaristic se apropie cu paşi mari de sfârşit, haideţi să aruncăm împreună un ochi spre viitor, spre ce (nu) ne-a pregătit sau (nu) ne pregăteşte legiuitorul în materie de pescuit, pentru a vedea în final dacă anul 2014 va avea apele la fel de tulburi în ceea ce ne priveşte şi dacă modalitatea de a obţine râvnitul permis de pescuit s-a simplificat sau din contră…

3 ani de pescuit sportiv... pe blog!

Parcă mai ieri descopeream lumea internautică a blogurilor şi, odată cu ea, se năştea ideea de a zămisli propriu-mi blog, dedicat exclusiv pasiunii care-mi poartă paşii (prea rar, din nefericire, în ultimul timp) pe malurile apelor - pescuitul sportiv – şi care m-a transformat, puţin câte puţin, din pescarul amator de pescuit la plută, pescuit „la fund” mai apoi – modern-zisul în contemporaneitate pescuit la feeder (că tot ne place să adoptăm şi să adaptăm cam toate englezismele) – în pasionatul de pescuit la spinning din zilele actuale.

Pe malul Dunării, în Germania (aproape de izvoare)

Aşadar, în urmă cu exact 3 ani (ce mai trece timpul, Doamne!), am lansat la apă (de fapt… pe platforma de la blogger) blogul http://pescuit-ultrasportiv.blogspot.com, botezat sugestiv Pescuitul sportiv – mai presus de pasiune, cu o primă povestioară despre o partidă de pescuit derulată în zona natală, pe râul Bistriţa (în avalul oraşului Broşteni), de 1 Mai, când începe sezonul la păstrăv în România.    

Pescuit de competiţie: Campionatul Mondial de pescuit la rapitori din barca, Irlanda 2013

Recent s-a încheiat, în Irlanda, pe râul Erne, cea de a şasea ediţie a Campionatului Mondial de pescuit din barca, cu naluci artificiale, competiţie la care România a fost reprezentată, graţie Ligii Române de Spinning (LRS), de “cuplurile” (pe bărci) Sabin Buzatu & Robert Boanta şi Adrian Spiac & Adelin Avram, echipa fiind completată de Doru Someşan (căpitan) şi Liviu Voicu (rezervă).

Trecând peste interminabilele şi nefondatele dispute aprinse şi întreţinute de mai nou înfiinţata (şi aproape deloc recunoscuta) Federaţie Română de Pescuit Sportiv, care nu numai că nu a fost în stare să trimită un lot la aceste Campionate Mondiale, dar a şi blamat actualul lot, nerecunoscându-i (?!) dreptul de participare la acest festin al pasionaţilor de spinning, naţionala noastră (pentru că DA, a reprezentat România la aceste campionate, nu vreun interes meschin de grup) a reuşit, şi în aceste condiţii, un rezultat excepţional: bronzul mondial!