Pescuit la ştiucă: toamna cumetrelor dinţoase

Pentru pasionaţii pescuitului la spinning (dar nu numai, mulţi dintre practicanţii pescuitului la crap sau ai pescuitului staţionar îmbrăţişând spre sfârşitul toamnei această metodă de pescuit), apropierea sfârşitului de sezon înseamnă adevărata desfătare, aşteptată an de an cu sufletul la gură: pescuitul la ştiucă.

Delta Dunării devine brusc populată cu sute de bărci de pescuit şi cu sute de pescari sosiţi din toate colţurile ţării pentru câteva zile de pescuit la ştiucă. Aceştia sunt pescarii norocoşi, care beneficiază de zile libere/concedii, de distanţe mai apropiate faţă de Deltă (putând vizita astfel aceste meleaguri mirifice de câteva ori pe an) şi, de ce nu, de o situaţie materială care le permite o evadare la pescuit care este de cele mai multe ori costisitoare.

Mârliţă de râu

Pentru marea majoritate însă a celor care iubesc pescuitul la ştiucă, rămân variantele râurilor din zonă, a lacurilor de acumulare sau a unor bălţi de pescuit, acestea din urmă fiind însă, în multe regiuni din ţară, aproape inexistente.

Lipanul (Thymallus thymallus)

Lipanul (Thymallus thymallus)

Familia: Salmonide

Alte denumiri: lipean, arămiu, cimbrişor

Caracteristici: trup prelung, cu spatele încovoiat, capul mic care se termină cu un bot ascuţit; gura lipanului este mică, are dinţi mărunţi şi este aşezată dedesubt; lipanul are solzii destul de mari, iar înotătoarea dorsală, care îl şi defineşte, este mare, asemănându-se cu un evantai sidefiu stropit ici-colo cu puncte galbene-verzui, negre sau violete, însoţită mai spre coadă de o altă aripioară mică şi moale, caracteristică tuturor salmonidelor; pe spate lipanul este vânăt-albăstrui, lateralele sunt galben-verzui pastelate cu puncte negre şi/sau linii cafenii, iar burta alb-argintie cu tente roşiatice.

Trucuri pescăreşti (1)

De multe ori într-o partidă slabă de pescuit, improvizaţia e mama succesului. Cu cât suntem mai creativi/inventivi, cu atât ne pot spori şansele pe malul apei.

În plus, nu toţi pescarii sunt băieţi de bani gata, aşa că, de voie de nevoie, e bine să căutăm în permanenţă anumite trucuri pentru a ne descurca la pescuit şi cu o trusă mai săracă, dar care să poată rivaliza cu “geamantanele” altor pescari, pline cu tot felul de năluci de pescuit...

Astfel, rubrica Trucuri pescăreşti se doreşte a fi un miniserial care să prezinte, în numai câteva cuvinte/imagini, mici trucuri pe care le-am folosit personal sau pe care alţi pescari le-au folosit cu succes în anumite momente, în partidele de pescuit, şi pe care ni le-au dezvăluit şi nouă. 

·   În general pescarilor le place vinul de calitate. De la o sticlă de astfel de vin facem rost de o bulină holografică argintie, numai bună de lipit pe unele linguriţe rotative de pe care am pierdut foiţa holografică, care şi-au pierdut luciul, sunt de altă nuanţă decât cele prinzătoare la un moment dat al zilei (aurii, arămii) etc. În plus poate fi o scuză în momentul în care soţia te ceartă că ai cumpărat o sticlă de vin în plus...

CLEANUL (Leuciscus cephalus)

Cleanul (Leuciscus cephalus)

Familia: Ciprinide

Alte denumiri: oachiş, clin, foac, porcul apelor ş.a.

Caracteristici: Trup alungit, uşor comprimat lateral, spatele gros, puţin arcuit, capul de dimensiuni mari, de aceeaşi grosime cu corpul; cleanul are gura mare, ca de broască, care se deschide foarte larg, permiţându-i să înghită momeli considerabile ca mărime; spatele cleanului are nuanţe de verde, uneori verde-gălbui, cu tonuri ceva mai închise înspre cap; cleanul are solzi mari, argintii, tiviţi cu negru împrejur; lateralele sunt albastru-argintii, burta albă ca laptele, iar ochii galben-ocru; înotătoarele pectorale ale cleanului sunt gălbui, iar celelalte în nuanţe roşii.

Răspândire: Dunăre, râurile colinare şi de şes, dar şi în zona montană intrând tot mai adânc în zona păstrăvului.

Sfârşit de sezon de pescuit la păstrăv

Acoperind o perioadă relativ scurtă de timp (1 mai – 14 septembrie), sezonul de pescuit la păstrăv îşi derulează astăzi ultimul episod din acest an, pistruiaţii apelor noastre (fie că e vorba de păstrăv indigen, păstrăv curcubeu sau păstrăv fântânel) urmând să-şi înceapă boiştea.

Nu ştiu cât de productiv a fost pentru fiecare pescar sportiv acest sezon de păstrăv, însă merită să subliniem în primul rând câteva dintre aspectele negative, cu impact imediat sau de lungă durată asupra habitatelor naturale în care salmonidele îşi găsesc tot mai greu locul.

Bibanul (Perca fluvialitis)

Continuăm aşadar capitolul dedicat speciilor de peşti cele mai apreciate şi mai căutate de către pescarii sportivi (sau recreativi) din România, continuând cu:

Bibanul (Perca fluvialitis)

Familia: Percidae

Alte denumiri: asprişor, baboi , boşman , bubuioc, costruş , ghiban, ghebuş, zborâş ş.a.

Caracteristici: Trup ovalar, comprimat în regiunea anterioară, spatele arcuit, gura mare, cu falca de jos proeminentă, dinţi mărunţi şi deşi; solzii bibanului sunt mărunţi, aşpri, zimţaţi pe margini; operculul se termină cu un ţep ascuţit în partea finală; aripioarele dorsale sunt aproape lipite între ele şi sunt pline de ţepi tari (foarte dureroşi pentru... mâinile noastre); culorile corpului (unele dintre cele mai frumoase, printre peştii noştri) diferă în funcţie de mediul în care trăieşte bibanul: verde cenuşiu spre negru pe spate, verde cu reflexe arămii pe părţile laterale, burta alb-cenuşie, cu nuanţe galbene adesea; bibanul este un peşte vărgat, lateralele sale fiind traversate, de sus în jos, de 5 până la 9 dungi mai închise la culoare.

Răspândire: Dunăre, râurile colinare şi de şes, urcând adeseori până înspre zona montană (zona mrenei), lacuri de acumulare şi bălţi.

Dimensiune&greutate medie: 30 cm (excepţional 50-60 cm); 200-500 g (excepţional 2-5 kg).

Dimensiune minimă legală: 12 cm

Metoda de pescuit recomandată: Pescuit cu momeli artificiale.

AVATUL (Aspius aspius)

Pentru a întregi, treptat, blogul adresat pescarilor, voi adăuga, începând de astăzi, un nou capitol care va descrie, pe scurt, speciile de peşti cele mai apreciate şi mai căutate de către pescarii sportivi (sau recreativi) din România, începând cu peştii răpitori şi continuând cu cei paşnici.

AVATUL (Aspius aspius)

Familia: Ciprinide

Alte denumiri: Aun, Arvat, Boulean, Hanţ, Vulcan, Vespere, Peşte Lup.

Caracteristici: Trup alungit, zvelt, sensibil comprimat lateral, cap conic, gura tăiată oblic, cu falca de jos proeminentă, ieşită în faţă, “armată” cu două rânduri de dinţi mărunţi înspre fund; solzii avatului sunt mărunţi, înotătoarea dorsală şi coada au nuanţe vineţii, iar cele ventrale roşiatice.

Răspândire: Dunăre, râurile de câmpie (urcând deseori până în zona colinară), unele lacuri şi bălţi.

Dimensiune&greutate  medie: 30-50 cm (excepţional 1m); 1-2 kg (excepţional 10-12 kg).

Dimensiune minimă legală: 30 cm

Metoda de pescuit recomandată: Pescuit cu momeli artificiale.