Miştocăreala în pescuitul sportiv

Mai întâi aştepţi, an de an, o lege (inutilă) care ar trebui să pună ordine în pescuitul sportiv. Ea apare, în sfârşit, după ce diriguitorii din domeniu îşi vor fi făcut sărbătorile pe nou, pe vechi şi, în plus, câteva secole de somn pentru înfrumuseţare.

Citeşti paragrafele ca în fiecare an. Şi tot ca în fiecare an te cruceşti împleticindu-te prin aberaţii. Aberaţii de moment, aşternute pe hârtie din necunoaşterea fenomenului, dar mai ales datorită intereselor. Nimic nu mai mişcă în societatea noastră putredă, dacă nu e scărmănat de nu ştiu câte mâini, dacă nu se umflă nişte... conturi bancare (buzunarele pline sunt demodate). Nimic fără politic, nimic fără nepotisme, nimic fără bani. Mulţi bani.

Dar să revenim la... peştii noştri.

Ultimul (şi noul, în acelaşi timp) ordin care reglementează pescuitul sportiv, apărut pe 28 ianuarie – cu mare întârziere – aduce ca noutate, cum am arătat în articolul precedent, autorizarea asociaţiilor de pescuit pe anumite zone/ape, în funcţie de un anumit punctaj.

De aici înainte, iar începe circul.

Mai întâi, Măria Sa legiuitorul, dă legea pe 28 ianuarie, iar peste 3 zile, pe 1 februarie (art.7, al.6), asociaţiile cică ar fi trebuit să fie deja autorizate... Autorizaţia de pescuit este un document cu regim special, cu o valabilitate de 5 ani, vizat anual pâna la data de 1 februarie, emis şi eliberat după modelul prevăzut in anexa nr. 6.

Ca să nu fim cârcotaşi şi să încercăm să privim şi cealaltă parte a paharului (i s-ar spune plină, dar nu e cazul), să zicem că e primul an în care se merge pe autorizare şi să mai lăsăm, încă o dată, de la noi, fraierii de pescari sportivi cinstiţi ce suntem.

În schimb faptul că ANPA (Olimpul actual al pescarilor), prin al său preşedinte Sorinel Mănăilă, emite, pe 1 februarie, un anunţ potrivit căruia pe 14 februarie, la orele 12 fix, nici mai devreme, nici mai târziu, se vor deschide plicurile împricinate să preia apele noastre, şi, mai mult, în termen de MAXIM 5 zile evaluarea se va fi făcut, ne trimite nu în zona SF-urilor – acestea deja nu ne mai impresionează pentru că sunt la tot pasul, nici în zona absurdului, ci în braţele bătăii de joc, a nesimţirii şi a miştocărelii, de care noi, ca pescari sportivi ce suntem, ne-am cam săturat.

Domnilor „politicieni”, domnilor „afacerişti”, domnilor „chioşcari” de permise de pescuit, stimaţi conducători de AGVPS-uri, FNPSR-uri etc. etc., lăsaţi-ne să pescuim, atâta timp cât mai există câţiva peştişori neatinşi de viruşii voştri, de braconierii pe care-i creşteţi la sân şi de toate mizeriile care se reproduc şi se scurg atât pe apă, cât şi în societate!!! 

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

A aparut noul ordin privitor la pescuitul sportiv!!!

Noua lege care reglementează pescuitul recreativ/sportiv în România a apărut, într-un târziu – aşa cum de altfel am început să ne obişnuim sau cum ar trebui, după placul unora, să ne obişnuim.

Cum textul integral al legii poate fi parcurs de fiecare, încerc să schiţez ideile esenţiale ale acesteia, pentru „grăbiţii” sau plictisiţii care n-au chef de o lectură prea îndelungată, cu menţiunea că am sărit peste tot ce este legat de autorizarea asociaţiilor de pescuit recreativ/sportiv – lucru mai puţin important pentru marea masa a pescarilor sportivi.

Aşadar dreptul de a emite permisele de pescuit o au administratorii resurselor vii – în speţă ANPA – pentru majoritatea apelor publice, plus Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării” (ARBDD), pentru Delta Dunării. Apele de munte vor (re)ajunge la RNP, prin delegare făcută de ANPA.

Ca mare noutate, pe lângă trecerea Deltei în administrarea ARBDD, apare autorizarea asociaţiilor de pescari pe zone de pescuit (zone publicate, cu multe greşeli, în anexa…), dar şi dreptul acestora de a percepe taxe suplimentare pe lângă permisul ANPA, care este valabil pe toate apele publice – exceptând Delta Dunării. Cu alte cuvinte, dacă eşti membru cotizant al unei asociaţii de pescari, vei putea pescui pe zonele autorizate ale acesteia fără a fi taxat suplimentar (deşi legea nu prevede expres acest lucru, mă îndoiesc că vor fi asociaţii care să-şi taxeze de două ori membrii), iar dacă eşti membru al altei asociaţii sau neînscris la vreo asociaţie (există şi posibilitatea ridicării permisului direct de la filialele ANPA), vei plăti o taxă săptămânală/lunară/anuală stabilită de asociaţia respectivă. Bineînţeles că pot apărea şi reciprocităţi între asociaţiile de pescari.

Pe deasupra, asociaţiile de pescari pot impune regulamente proprii de pescuit (în conformitate cu prevederile Regulamentului de practicare a pescuitului recreativ/sportiv – Anexa 3),  pe care sunt obligaţi să le aducă la cunoştinţă pescarilor. 

Cum “citim” o lansetă de pescuit – echivalenţele unităţilor de măsură anglo-saxone

 

Pentru a nu mai sta să căutaţi pe diferite site-uri echivalenţele datelor înscrise pe lansetele de provenienţă anglo-saxonă (UK, USA ş.a.) şi pentru a nu vă mai pierdeţi timpul calculându-le, am realizat un tabel cu principalele caracteristici ale lansetelor respective (dimensiunile & puterea de aruncare cele mai întâlnite, plus firul recomandat), gata „traduse”:

1 inches = 0,0254 m - simbol “

1 foot (ft) (picior) = 12 inches = 0,30480 m  - simbol ‘

1 ounce (oz) = 16 drams = 28,35 g

1 pund (lb) (livra engleza) = 16 oz = 453,592 g

p.s. (cele 3 coloane se vor citi independent una de alta).

Lungime		Putere de aruncare		Fir recomandat (rezistenţa la rupere)
ft.	m (cca.)	oz.	g (cca.)	lb.	kg (cca.)
5’	1,52	1/64 – 1/8	0,44 – 3,54	2	0,908
5’4”	1,62	1/32 – 1/8	0,89 – 3,54	3	1,360
5’9”	1,75	1/32 – 1/4	0,89 – 7,09	4	1,814
6’	1,82	1/16 – 5/16	1,77 – 8,86	5	2,268
6’3”	1,90	1/16 – 3/8	1,77 – 10,63	6	2,722
6’6”	1,97	1/8 – 3/8	3,54 – 10,63	7	3,175
6’8”	2,02	1/8 – 1/2	3,54 – 14,17	8	3,629
6’9”	2,05	1/4 – 1/2	7,09 – 14,17	9	4,082
7’	2,13	1/8 – 5/8	3,54 – 17,72	10	4,534
7’6”	2,28	3/16 – 5/8	5,32 – 17,72	11	4,990
8’6”	2,59	1/4 - 5/8	7,09 – 17,72	12	5,443
9’	2,74	1/4 – 3/4	7,09 – 21,26	13	5,897
10’	3,04	3/8 – 3/4	10,63 – 21,26	14	6,350
		3/8 - 1	10,63 – 28,35	15	6,804
		3/8 – 1-1/2	10,63 – 42,52	16	7,257
		1/2 – 1-1/2	14,17 – 42,52	17	7,711
		1/2 – 2	14,17 – 56,70	18	8,165
		3/8 – 2-1/4	10,63 – 63,80	19	8,618
				20	9,072

Şi legea nu mai vine…

Iată că ne-am obişnuit de acum, ca legislativul să doarmă sau să-şi urmărească doar interesele, iar noi, veşnic oropsiţii pescari sportivi, să aşteptăm cu sufletul la gură o lege care, deşi ar trebui să intre în vigoare la începutul fiecărui an calendaristic, apare în cel mai fericit caz cu o săptămână-două înaintea începerii celor 60 de zile de prohibiţie.

Se pare că toate apele publice vor fi „licitate” de către asociaţiile de pescari, în vederea luării în administrare, dar permisele ANPA vor fi valabile pe oricare dintre ape, indiferent că este administrată de altă asociaţie decât cea de la care am luat permisul şi am vizat carnetul. Ultimele informaţii din „teren” spun că e posibil să revenim la posibilitatea de a ne procura permisul de pescuit direct de la ANPA, fără a mai fi obligaţi să cotizăm la vreo asociaţie (ar fi o surpriză plăcută – eu mă declar circumspect din acest punct de vedere).

În anexele noului proiect de ordin sunt numeroase greşeli vizavi de denumirea unor ape, localităţi, suprafeţe ş.a.m.d, aşa că va trebui să fie puricit serios înainte de apariţie (dacă va avea cine s-o facă). Totodată nu prea apar ape de munte, semn că acestea vor rămâne în administrarea RNP şi că pescarii sportivi nu vor putea pescui pe ele cu permis ANPA, cum era strict teoretic, până acum.

De asemenea, prin apariţia OUG 127/2010 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 898 din 31 decembrie 2010), Delta Dunării ar urma să aibă statut special, să intre în administrarea ARBDD, instituţie care va stabili regulile de pescuit şi care va elibera propriile-i permise.

Cert este un singur fapt: bătaia de joc de care avem parte în fiecare debut de an, ca pescari sportivi ce suntem, că dacă ne-am transforma în braconieri…(păi ori suntem pescari sportivi ori nu mai suntem…)

La mulţi ani 2011!!!

Aho, aho,
Iubiţi pescari
Băieţi buni şi gospodari,
Daţi-vă lângă lansete 

Şi-ascultaţi pe îndelete
O urare (pe degeaba)
Lung lansată din Suceava:
Noul An să vă aducă
Numai trofee de ştiucă
Crapi săriţi de 10 kile
Iar şalăi - numai namile.
Somni cu ochiul cât o minge

Şi-avaţi să nu-i poţi împinge
Când în râu le redai traiul...
Cleni să sperie alaiul
Dimprejur, de gură cască...
Liber des de la nevastă,
Scule fără de sfârşit
Doar de firmă - negreşit.
Iar la dracii de setcari
Să le-aducă Domnul pari
Pe după cap, cât mai mulţi,
Peşti în plase - nici marunţi,
Brăţărici la antebraţe
Dureri acute de maţe...
Şi-nchei această urare
De aici, din depărtare,
Cu gândul tot la peştani!
LA ANU' ŞI LA MULŢI ANI!!!!


Sărbători fericite!!!

Cu nălucile pe râuri. Spinning în plin „cuptor”

 Deşi suntem în plină iarnă, cum omul gospodar îşi face iarna car, iar vara sanie, vă invit să ne amintim câte ceva din clipele petrecute pe malurile râurilor în căutarea răpitorilor.

Pentru împătimiţii spinningului pe apele curgătoare (publice), vara (sfârşitul perioadei de prohibiţie pe majoritatea apelor publice şi pentru majoritatea speciilor de peşte) a debutat cum se poate mai prost – ploi foarte însemnate cantitativ, implicit creşteri puternice ale debitelor râurilor (la care se adaugă turbiditatea excesivă), cu inundaţii în mai multe locuri din ţară, urmate de zile întregi de caniculă, care au dat peste cap atât activitatea normală din această perioadă a peştilor, cât şi îndelung visatele partide de pescuit. În plus, vremea anormal de rece din perioada de prohibiţie a făcut ca multe specii de peşti să „amâne” depunerea icrelor până în acest început de vară, despre care amintim, în consecinţă partenerii noştri de relaxare aflându-se angrenaţi în cu totul alte activităţi decât îndoirea lansetelor.

Pe de altă parte, după ce ne-am bucurat de ceva linişte în primăvară, în căutarea ştiucii, al cărei sezon de pescuit s-a deschis în aprilie, aproape în acelaşi timp cu interdicţia de a pescui celelalte specii, de data aceasta o partidă de spinning pe râu(ri) înseamnă de cele mai multe ori un veritabil slalom printre zecile de lansete „de fund”, care vizează în special crapul, dar şi mreana sau somnul (am numărat recent, sincer, vreo 20 de lansete puse de doi „pescari” pe o lungime a malului de peste o sută de metri!!!).

Dacă mai adăugăm încălzirea apei, deci luarea cu asalt a râurilor de dis de dimineaţa până seara târziu a doritorilor de scăldat – arhisuficienţi numeric – avem tabloul complet al unui spinning de vară, mai degrabă chinuit decât dătător de relaxare şi de… prăzi.

Lăsând la o parte toate aceste neajunsuri, cu care pescarii sportivi au început de ceva timp să se obişnuiască (includ aici şi Legea pescuitului, redactată mai mult să zăpăcească pescarii, o adevărată minge de ping-pong, schimbată anual după interese de moment, „paletată” de la ANPA, la asociaţiile de pescari, la RNP etc. şi viceversa, dar, ce-i mai important, încălcată în mod constant chiar de către unii dintre cei care trebuie să vegheze la aplicarea ei), să încercăm să descoperim secretele unei partide de spinning reuşite, pe apele curgătoare.

Deşi mai degrabă sfârşitul verii/începutul toamnei dau rezultate mai bune pe râuri cu mai toţi răpitorii (se ştie că ştiuca e mai activă odată cu căderea primelor brume), când ne referim la „artificiale”, fireşte, chiar şi în luna iulie putem avea rezultate notabile, fiind însă în primul rând dependenţi de nivelul şi turbiditatea apelor în care pescuim (amintesc aici un alt „cancer” al râurilor, cu dezvoltare extrem de rapidă şi de agresivă în acelaşi timp – prezenţa balastierelor, cu activitate susţinută aproape 24 de ore pe zi şi timp de cel puţin 6 zile pe săptămână – apa cât de cât limpede fiind pe cale de dispariţie, dacă nu chiar dispărută deja).

Cleanul, deşi nu în totalitate răpitor, este cu siguranţă partenerul cel mai întâlnit al iubitorilor de spinning pe ape curgătoare. Acest lucru se datorează în primul rând faptului că este răspândit, practic, în toate râurile din ţară, din zonele cele mai joase şi mâloase, până-n albiile pietroase ale apelor de munte, dar şi pentru că este un peşte deosebit de activ, pe întreg parcursul anului.

Deşi vara exemplarele mari sunt mari iubitoare de fructe (vişine, cireşe, dude) şi de insecte (cosaşi, lăcuste, greieri), nici nălucile din trusa noastră nu sunt de aruncat, fie că e vorba de voblere (floating, în principal, ce pot imita peşti sau insecte, până la 2,5-3 cm), rotative (nr.0-2) sau, mai rar, oscilante mici. De asemenea şi pescuitul la buldo poate avea un real succes în această perioadă, cu condiţia ca apa să fie cât mai limpede. Turbiditatea de care aminteam mai sus ne poate fi de ajutor în pescuitul speriosului clean, cu condiţia să nu fie excesivă.

Având în vedere nevoia sa permanentă de siguranţă, îl vom căuta în cele mai „rele” locuri, chiar dacă riscul de a mai face o gaură în buget – respectiv de a mai oferi ofrandă râului o bijuterie din colecţia de năluci – este iminent: printre crengile copacilor căzuţi în apă, de-a lungul aliniamentelor de pietre/stânci dinspre maluri sau din larg, pe lângă/pe după buşteni etc., adică oriunde şuvoiul de apă îi aduce hrană, dar are şi un loc de refugiu sigur.  

Avatul este de departe cel mai spectaculos peşte al sezonului. Cursele şi atacurile sale incredibile, realizate chiar sub ochii noştri, indiferenţa cu care ne tratează cel mai adesea, nu fac decât să ne sporească dorinţa de a-l vedea cât mai curând… fotografiat alături de noi. Aflat într-o permanenţă hărţuire a bancurilor de obleţi, avatul, în cârdăşie cu confraţii săi, atacă oriunde-şi întâlneşte prada, de la câţiva centimetri de mal, până spre curenţii (mai) puternici dinspre mijloc, iar prezenţa sa ori locurile unde trebuie să-l căutăm sunt, în această perioadă a anului, mai mult decât evidente.  Dezavantajul este dat de faptul că spre deosebire de clean, aspius-ul are o arie de răspândire mai scăzută, aşa că mulţi dintre pescarii care-l caută în mod special au de bătut mulţi kilometri pentru a-l întâlni.

Nălucile care dau rezultate bune în această perioadă sunt în general cele care lucrează în straturile superficiale ale apei sau chiar la suprafaţă, fie că e vorba de voblere, rotative, oscilante sau chiar plastice moi (în general în combinaţii alb-argintii, care să imite cât mai bine hrana preferată - obleţii). Se pot folosi de asemenea, cu succes, streamere, singure sau în combinaţie cu una din nălucile sus-amintite. În privinţa dimensiunilor acestora, ele nu trebuie exagerate, însă, căutând exemplare capitale, nici minimizate (rotative nr.2-4, oscilante 8-15g, voblere 3-9 cm, shaduri 5-10cm).  

Ştiuca este şi ea un răpitor deosebit de spectaculos şi de vorace căutat cu predilecţie de foarte mulţi iubitori de spinning (cine nu visează la celebrele-i „lumânări”?), dedicându-i-se, cu siguranţă, mii de pagini până în prezent. Este prezentă pe aproape toate râurile colinare şi de şes, în aval de zona mrenei (ce-i drept, excluzând Dunărea, rar se mai întâlnesc exemplare capitale, preponderând mârliţele în jur de 1 kg).

Faptul că în această perioadă resursele de „mărunţiş” din apă sunt încă arhisuficiente, nălucile noastre nu vor avea acelaşi succes ca atunci când se apropie sezonul rece. În plus, în această perioadă dinţoasa preferă să-şi urmărească virtualele prade de la adăpostul culcuşului (stuf, crengi etc.), stabilindu-şi câmpul de acţiune pe distanţa câtorva metri împrejur. Doar odată cu toamna, când hrana se împuţinează, începe să se aventureze tot mai departe, în larg. Ştiind acest lucru, este vitală descoperirea „cuibului” său pentru că, odată realizat acest lucru, îi este greu să reziste să nu atace nălucile pe care i le vom (tot) prezenta cu încăpăţânare.

Unii spun că oscilantele sunt campioanele ştiucăritului. Alţii că voblerele. Fiecare cu argumente solide. Cert este că atacând aproape orice mişcă în/pe apă (peşti, broaşte, rozătoare, păsări, insecte chiar) şi de dimensiuni uriaşe (până spre mărimea corpului propriu), nu cred că putem realiza un clasament strict pe această temă (să nu omitem rotativele şi plasticele moi). Putem doar face selecţia pentru a scăpa de atacurile mârliţelor, folosind năluci care par uriaşe la prima vedere, dar care-şi pot demonstra capacităţile de a ne aduce captura visurilor.

Şalăul, ţinta pescarilor de răpitor pe multe lacuri, este, din nefericire, tot mai rar pe majoritatea râurilor, pe unele dispărând complet, probabil datorită faptului că manifestă o sensibilitate ridicată la condiţiile de mediu în comparaţie cu alţi peşti.

Iubitor de adâncuri, în primul rând datorită sensibilităţii aparatului vizual, şalăul va fi căutat cu predilecţie în aceste locuri mai ales în zilele însorite. Spre seară şi în zilele înnourate îşi face prezenţa atacându-şi prada şi între ape sau, mai rar, spre suprafaţă.

Rezultatele cele mai bune s-au obţinut în special prin folosirea shad-urilor sau a grub-urilor (7-10 cm), în culori cât mai naturale pe apă limpede şi cât mai contrastante sau de nuanţe fluorescente pe ape tulburi. Pot fi încercate şi voblere, care trebuie însă jucate cât mai aproape de fundul albiei, crescând astfel şi riscul de agăţare.

Ca o particularitate, trebuie amintit faptul că în cazul de faţă tehnica de prezentare a nălucilor (şi mă refer în primul rând la silicoane) trebuie stăpânită aproape cu desăvârşire, şalăul fiind mai greu de înşelat decât confraţii săi (excepţie face, poate, avatul, cu toanele sale fiind foarte greu de înţeles de către pescari).

Somnul, uriaşul apelor noastre, îşi găseşte tot mai greu loc pe râuri. Gropanele sunt tot mai puţine, iar acolo unde există braconierii atacă fără milă. Somoteii înşişi îşi fac tot mai rar apariţia în locuri care pe vremuri erau consacrate. În această perioadă somnul se hrăneşte cu preponderenţă noaptea, mai rar dis de dimineaţă şi aproape deloc pe canicula zilei. Fiind un „pipăitor” al fundului apei, pe care-l părăseşte mai ales noaptea, când iese la vânat şi se lasă, de multe ori, plimbat ca un trunchi de copac la suprafaţă,  trebuie să-i răspundem cu un pescuit adecvat (mulţi sunt de părere că spinning-ul, în cazul somnului, nu are nici pe departe rezultatele pescuitului cu momeli naturale, vii sau moarte – peştişori, broaşte, lipitori, scoici, coropişniţe etc.), în general cu plastice moi mari şi armate cu jiguri mai grele şi voblere sinking. Dar cum şi în pescuit totul este relativ, regulile sunt scrise pentru a fi încălcate sau contrazise (personal, somnul „carierei” de până acum a atacat o rotativă Blue Fox nr.2, pe cădere, destinată avatului?!). 

Am lăsat la urmă bibanul, Cenuşăreasa râurilor noastre, atunci când vorbim de răpitori. Pofta nestăpânită de a ataca, activitatea de care dă dovadă când toţi ceilalţi peşti răpitori lâncezesc, nu fac doi bani în ochii majorităţii pescarilor. De ce? Răspunsul este simplu: deşi un peşte extrem de frumos, luptător, gustos (pentru gurmanzi), bibanul nu face nici pe departe subiectul vreunui vis de pescar(i), datorită taliei sale insignifiante raportate la ceilalţi răpitori (să mai zică cineva că dimensiunea nu contează…). Şi când spun asta mă refer la pescarul sportiv de rând, nu la cel de competiţie, pentru că acolo bibanul îşi are feliuţa lui.

Şi bibanul face parte din categoria „mereu flămând”, atacând aproape orice în materie de năluci, chiar dacă sunt comparabile sau chiar depăşesc uneori talia urmăritorului. După şalău, bibanul este următorul mare iubitor de plastice (cu twister-ele pe primul loc), chiar dacă, repet, atacă cu succes orice nălucă. Cum „mărunţişul” ce-i serveşte ca hrană este localizat, în această perioadă călduroasă, cât mai aproape de maluri, tot acolo vom încerca şi noi să-i stârnim poftele.

Bineînţeles că materialul de faţă (re)prezintă doar câteva cuvinte despre ceea ce ar însemna un spinning de caniculă, pe tot mai greu încercatele noastre râuri. Perioada la care facem referire este, prin excelenţă, supusă celor mai grele încercări meteorologice (schimbări dese şi bruşte de presiune atmosferică, variaţii ample de temperatură, furtuni violente, variaţii ale nivelului apei, turbiditate în general crescută ş.a.m.d.).

Iar încheierea nu poate cuprinde decât deja, de-acum, cunoscuta propoziţie: prinde, fotografiază, eliberează!

p.s. Din cauza „îmbârligăturilor” anuale ale (pseudo)politicului în absolut orice domeniu de (ne)activitate, inclusiv pescuitul sportiv, am omis, cu bună ştiinţă, prezentarea păstrăvului din acest material dedicat spinning-ului (lipanul este „dedicat” muscarilor). Ambiguitatea legislatorului – care-şi urmăreşte doar interesele - este clar intenţionată, pescarul sportiv este (cel puţin la nivel legislativ) umilit, iar celebrul, de acum, protocol ANPA-RNP (în care primii spun că poţi pescui doar cu permisul lor pe orice apă publică, iar secunzii te taxează cu nonşalanţă la zi), cu prevederi „înceţoşate”, când primii spun „hăis”, iar ceilalţi „cea”, nu face decât să ridice la nivel de culme nepăsarea şi nesimţirea celor aleşi, numiţi şi, mai ales, plătiţi să se ocupe cu bunul şi firescul mers al pescuitului sportiv în România.

Spinning spectacol – năluci de suprafaţă

Pentru că majoritatea pescarilor consideră fly-fishingul (pescuitul cu muşte artificiale) drept cea mai spectaculoasă metodă de pescuit, spinningul ţine şi el ştacheta ridicată, prin folosirea voblerelor de suprafaţă – popper-e, stickbaits-uri, propbaits-uri, crawler-e – atacurile răpitorilor fiind şi în acest caz vizibile în toată splendoarea lor. Şi ce poate fi mai plăcut pentru un împătimit al pescuitului, decât să vadă „dorsalele” spintecând luciul apei în urmărirea nălucii sau „monstruleţul” irumpând pur şi simplu din adâncuri, luându-te cel mai adesea prin surprindere?

Echipament

Pentru acest stil de pescuit, avem nevoie de un echipament uşor, compus dintr-o lansetă (2,10 – 2, 40m) ceva mai rigidă, cu acţiune de vârf, deoarece tehnicile de recuperare solicită vârful lansetei din plin şi o mulinetă de clasă medie – 2500, de exemplu (vorbind la general, „ajustările” făcându-se mai apoi pentru un pescuit dedicat).