Se afișează postările cu eticheta pescuit la pastrav. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pescuit la pastrav. Afișați toate postările

9 iun. 2015

Neagra Broşteni – paradisul păstrăvului şi al lipanului

pescuit neagra brosteni
Valea Negrei

Născută în zodia vulcanicilor Munţi Călimani, ceva mai spre răsărit de impunătorul vârf Pietrosu (2100 m), pătrunzând apoi plină de tupeu prin durele şi cristalinele roci ale Munţilor Bistriţei, Neagra Broştenilor – patria (încă!) a protejaţilor (doar de lege, nu şi de braconieri!!!) lipani şi a pistruiaţilor păstrăvi – îşi dă ultima reprezentaţie de curtoazie Bistriţei (moldoveneşti), căreia i se şi supune spre aval, în orăşelul de munte Broşteni.

Fericit că superbul râu a scăpat – cel puţin pe moment – de şenilele sinistre ale buldozerelor şi de tuburile betonate ale pseudoenergiei verzi, cea care are pe conştiinţă mutilarea pe veci a multor habitate montane din România, prin microhidrocentralele „rentabile” doar pe hârtia şmecherilor făuritori, am reuşit, în sfârşit, să calc pe urmele prăfuite  ale camioanelor de (foarte) mare tonaj (care deportează, imperturbabil, pădurile noastre) şi să iau pulsul apei despre care se spune că – bine păstorită şi mai ales păzită de RNP – încă ascunde, prin topliţele sale, adevărate comori pentru iubitorii pescuitului la muscă artificială sau pentru adepţii spinning-ului.

5 mai 2015

1 Mai (ne)păstrăvăresc


Chinuit, accidentat, revoltat, neputincios (şi pot să adaug multe alte… epitete din folclorul pescăresc, către zări citire şi-aducere aminte) de neştiinţa/pasivitatea legiuitorului privind delimitarea corectă (pseudo-ştiinţifică măcar) a prohibiţiei la pescuit, pe specii şi, mai ales, pe zone (geografice) de pescuit (ca o mică paranteză, nord-estul României, zona în care-mi păstoresc pasiunea, abia scapă de pescuitul la copcă şi intră direct în prohibiţie, în momentul în care pescarii din locaţiile privilegiate „meteorologic” sunt deja saturaţi de ieşirile la pescuit), încerc, timid în gânduri şi în… perspective, o ieşire montană la pistruiaţi, deşi am mai avut experienţe „premature” în pescuitul la păstrăv, debutul de sezon însemnând, de cele mai multe ori în zonele despre care vorbesc, zăpadă încă în topire pe creste, deci ape mari, reci şi tulburi, condiţii în care nici măcar ilegalii şi omniprezenţii „râmari” n-au şanse de izbândă, d’apăi nişte lingurari, voblerişti sau muscari…

24 nov. 2014

Ecologie: Bietele noastre pâraie de munte


Pentru că majoritatea pescarilor şi-au curăţat sculele şi le-au trecut la hibernat, poate că e momentul să ating(em) şi alte subiecte tangenţiale cu pescuitul, iar următorul material se vrea un mic semnal de alarmă legat de locurile dragi nouă, în care peştii se chinuie să reziste, în număr tot mai mic de la an la an, unor calamităţi pe care unii dintre noi nici nu le sesizează.
Să admiri, în România de azi, o apă de munte cristalină, strecurându-se printre bolovanii măiastru sculptaţi de ea însăşi, sub care pistruiaţii îşi închiriază cămine, mărginită de o vegetaţie paradisiacă, pare ceva ireal, de domeniul trecutului extrem de îndepărtat sau, mai degrabă, de domeniul fantastic.
pescuit la munte
Rumeguşul, aşteptând să fie curăţat de apă

1 mai 2014

Sezonul de pescuit la păstrăv: debut ratat de 1 Mai


Deşi (prea) multă lume asociază data de 1 mai (sau Mai…) cu o sărbătoare cu iz comunist ori, mai recent, dedicată mititeilor încinşi la grătar, hectolitrilor de bere îndiguite pe traseul pierzaniei şi insipidelor manele împrăştiate de/din boxele limuzinelor înşiruite în neştire de nişte… (puncte, puncte…);
… pentru pescarii iubitori de pasteluri la debut de primăvară (montană, pentru că pe acolo ne poartă paşii şi… nălucile), unde păstrăvul indigen îşi devoalează infinitul de culori, acum marginalizaţi de nişte „legi” tâmpe, prin care suntem nevoiţi să îndurăm pauze imense între metehnele nestudiate ale „autorităţilor” şi pasiunea împărtăşită de a pescui, sau, mai grav, între a fi pescar cinstit (…fraier, după spusele multora) sau braconier, neştiinţa (ca să menţin un ton civilizat) acestui Ordin privind prohibiţia în 2014, al cărui text de lege ar fi vrut – din ceea ce am înţeles - să îngrădească doar pescuitul la ştiucă şi în prohibiţia generală, după ce ar fi ieşit din perioada sa dedicată (25 martie), dar a fost atât de bine formulat încât i-a lovit din plin şi pe iubitorii pescuitului la păstrăv, care şi aşa „beneficiau” şi până în prezent de un sezon foarte scurt, neştiinţa – spuneam – întunericul şi fuga din care se nasc nişte acte oficiale te loveşte direct şi te lasă fără replică de cele mai multe ori.

14 sept. 2013

Sfârşit de sezon de pescuit la păstrăv



Acoperind o perioadă relativ scurtă de timp (1 mai – 14 septembrie), sezonul de pescuit la păstrăv îşi derulează astăzi ultimul episod din acest an, pistruiaţii apelor noastre (fie că e vorba de păstrăv indigen, păstrăv curcubeu sau păstrăv fântânel) urmând să-şi înceapă boiştea.

Nu ştiu cât de productiv a fost pentru fiecare pescar sportiv acest sezon de păstrăv, însă merită să subliniem în primul rând câteva dintre aspectele negative, cu impact imediat sau de lungă durată asupra habitatelor naturale în care salmonidele îşi găsesc tot mai greu locul.