Se afișează postările cu eticheta pescuit la biban. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pescuit la biban. Afișați toate postările

6 sept. 2013

Bibanul (Perca fluvialitis)


Continuăm aşadar capitolul dedicat speciilor de peşti cele mai apreciate şi mai căutate de către pescarii sportivi (sau recreativi) din România, continuând cu:
pescuit la biban

Bibanul (Perca fluvialitis)
Familia: Percidae
Alte denumiri: asprişor, baboi , boşman , bubuioc, costruş , ghiban, ghebuş, zborâş ş.a.
Caracteristici: Trup ovalar, comprimat în regiunea anterioară, spatele arcuit, gura mare, cu falca de jos proeminentă, dinţi mărunţi şi deşi; solzii bibanului sunt mărunţi, aşpri, zimţaţi pe margini; operculul se termină cu un ţep ascuţit în partea finală; aripioarele dorsale sunt aproape lipite între ele şi sunt pline de ţepi tari (foarte dureroşi pentru... mâinile noastre); culorile corpului (unele dintre cele mai frumoase, printre peştii noştri) diferă în funcţie de mediul în care trăieşte bibanul: verde cenuşiu spre negru pe spate, verde cu reflexe arămii pe părţile laterale, burta alb-cenuşie, cu nuanţe galbene adesea; bibanul este un peşte vărgat, lateralele sale fiind traversate, de sus în jos, de 5 până la 9 dungi mai închise la culoare.
Răspândire: Dunăre, râurile colinare şi de şes, urcând adeseori până înspre zona montană (zona mrenei), lacuri de acumulare şi bălţi.
Dimensiune&greutate medie: 30 cm (excepţional 50-60 cm); 200-500 g (excepţional 2-5 kg).
Dimensiune minimă legală: 12 cm
Metoda de pescuit recomandată: Pescuit cu momeli artificiale.