 |
| Valea Negrei |
Născută în zodia vulcanicilor
Munţi Călimani, ceva mai spre răsărit de impunătorul vârf Pietrosu (2100 m),
pătrunzând apoi plină de tupeu prin durele şi cristalinele roci ale Munţilor
Bistriţei, Neagra Broştenilor – patria (încă!) a protejaţilor (doar de lege, nu
şi de braconieri!!!) lipani şi a pistruiaţilor păstrăvi – îşi dă ultima
reprezentaţie de curtoazie Bistriţei (moldoveneşti), căreia i se şi supune spre
aval, în orăşelul de munte Broşteni.
Fericit că superbul râu a
scăpat – cel puţin pe moment – de şenilele sinistre ale buldozerelor şi de
tuburile betonate ale pseudoenergiei verzi, cea care are pe conştiinţă
mutilarea pe veci a multor habitate montane din România, prin
microhidrocentralele „rentabile” doar pe hârtia şmecherilor făuritori, am
reuşit, în sfârşit, să calc pe urmele prăfuite
ale camioanelor de (foarte) mare tonaj (care deportează, imperturbabil,
pădurile noastre) şi să iau pulsul apei despre care se spune că – bine
păstorită şi mai ales păzită de RNP – încă ascunde, prin topliţele sale,
adevărate comori pentru iubitorii pescuitului la muscă artificială sau pentru
adepţii spinning-ului.
