Despre prohibiţia în pescuit, altfel

Începută în această săptămână, prohibiţia 2014 a apărut cu un text de lege puţin modificat faţă de anul trecut (zic asta pentru că ne-am obişnuit în ultimul timp cu copy/paste-uri după legea prohibiţiei din anul anterior, cu mici modificări în privinţa datelor de debut şi de încheiere), text care-i „accidentează” în mod special pe iubitorii şi practicanţii spinningului la ştiucă, pentru că introducerea sintagmei „Fără a aduce atingere prevederilor art. 1…” (art.5, al.1, din Ordinul nr.83/2014) îngrădeşte dreptul de a pescui, chiar şi în sistem C&R, la ştiucă pe întreaga perioadă a prohibiţiei generale în pescuit (1 aprilie – 30 mai pe apele interioare, respectiv 1 aprilie – 15 mai în apele care constituie frontieră de stat, exclusiv Prutul).

Culmea este faptul că deşi textul de lege e acelaşi, în această interpretare, şi pentru păstrăv, pentru perioada 1 mai (când se deschide oficial sezonul de pescuit la păstrăv) – 30 mai, pescarilor care s-au adresat direct instituţiei tutelare din pescuit – Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA) – li s-a răspuns că doar ştiuca se supune acestei interdicţii, nu şi păstrăvul, care poate fi pescuit ca şi în ceilalţi ani încă din data de 1 mai(?!).

Şalăul şi avatul depun de cele mai multe ori înaintea perioadei de prohibiţie*

Interesant, dar şi de neconceput în acelaşi timp, este faptul că de ani de zile nu s-a făcut un studiu riguros care să determine alegerea celor mai fericite perioade de prohibiţie, pe specii de peşti, dar şi pe zone diferite (sau dacă s-a realizat, nu a fost pus în practică). Diferenţele de temperatură a apei între nordul ţării şi sud sau sud-vest sunt mai mult decât semnificative, unele specii de peşte depunându-şi astfel icrele înaintea sau după perioada de prohibiţie generală şi nefiind, în consecinţă, protejate de actuala formă a legii în niciun fel.

Somnul depune de obicei după perioada de prohibiţie*

Trebuie să menţionez şi faptul că pescarii din(spre) nordul ţării, din rândurile cărora fac şi eu parte, sunt poate cei mai vitregiţi din acest punct de vedere pentru că după ce îndură o iarnă de 5-6 luni, (aproape) moartă din punct de vedere al pescuitului, când începe cât de cât să se dezmorţească apa şi să apară posibilitatea unei mult aşteptate partide de pescuit, iar pescarii din zonele privilegiate climatic au deja agenda încărcată cu ieşiri pe malul apei, se instituie prohibiţia generală şi… postul în pescuit pentru încă 60 de zile, rămânând(u-ne) practic 4-5 luni efective de pescuit. 

De altfel, de multe ori (ni se) pare că această lege a prohibiţiei este dată, an de an, mai mult pentru a-i lăsa pe braconieri să-şi vadă de treabă (şi) mai liniştiţi timp de două luni, perioadă în care ar mai fi putut intra din când în când în conflict cu pescarii recreativi/sportivi (şi nu cu… autorităţile).

Dar cum ne-am obişnuit deja de mult timp cu diletantism şi lipsă de interes (la nivel de vârf raportându-ne) în mai toate domeniile din România, e clar că nu ne mai poate mira nimic şi, mai grav, avem sentimentul că oricât ne-am zbate, nici nu putem schimba nimic pentru bunul mers al lucrurilor.

Fire întinse… după prohibiţie!

*imagini preluate de pe wikipedia.org